Noiatre, aièrmi acsé…

Tre atti in vernacolo pesarese di

FRANCO FERRI

Da un’ idea di Antonio Nicoli

PERSONAGGI
Pietro (il marito)
Nita (la moglie)
Paolo (il figlio)
Mario (il marito)
Teresa (la moglie)
Anna (la figlia)
Marietta (amica di Nita)
Osvalda (coinquilina di Nita)

Scena unica per tutti gli atti. Stanza d’ingresso di un appartamento popolare al 2°piano.
Porta sul fondo che immette sul pianerottolo della soglia di casa. Porta a destra al centro della parete che da nelle camere. Porta a sinistra verso il proscenio che da nella cucina.
Finestra a sinistra verso il fondo che da nel cortile del casamento. Vasi di gerani alla finestra. La stanza è arredata con un vecchio salotto (Divano, poltrone, tavolinetto) sistemato sopra un tappeto a buon mercato. A destra, sul fondo un mobiletto libreria con libri e soprammobili vari. Quadri (stampe riprodotte) calendario ecc. Al centro della stanza sopra il salotto un lampadario nuovissimo a gocce di ottima fattura.


PRIMO ATTO

All’aprirsi del sipario nessuno è in scena . La porta sul fondo è semiaperta. E’ circa mezzogiorno.

NITA – (Da fuori ad alta voce)…Sa t’chiapp a t’facc ‘na crèscia !! Puzza fora !! (Si odono colpi battuti a terra)

MARIETTA – (Da fuori scena)…Nita, co’ vè sucèss…??

NITA – (c. s.) Gnènt, a l’ajò sa cla gata dla Roscia…(Entra in scena con una scopa in mano che appoggia in un angolo)…Ch’i chiapasa ‘na cagarèla fulminant ‘sta suzlona…(Marietta si è fermata sulla porta)…Ni déntra Marietta e chiudì la porta par piacér…

MARIETTA - …Un minud sol…Ajò da métta su ‘i sofritt e da fè ancora i lètt !!

NITA – (Molto agitata)…Ajò ‘n magon in t’el stomigh ch’an me va ne d’in so ne di’in gio…En c’è giorne che cla gatacia la vèn a lascè un regalén in s’èl tapéd par i pìd o in t’angol del purton !!

MARIETTA – (Cercando di calmarla)…Avé pacènza Nita…

NITA – (Sempre nervosa) Pacénza un corne…!!

MARIETTA – Savé com le jè fatt le besti, l’enn’ha ‘l cervèll, le sènt la puzza e i la lascia ‘n do’ capida.

NITA – …Quélla prò i la vén a lascè sempre tla porta de chèsa mia…C’è ‘l curtil no ??...Fiola d’un chèn d’na gata !!

MARIETTA – (Curiosa) Ma vò, ann’avé dètt un qualcò ma la Roscia…??

NITA – Co’…?? Me parle sa cla zaclona…?? (Indica una sedia)…Metév a séda Marietta. (Proseguendo il discorso)…Mo manca s’im l’ordina el Padreterne…Me da certa gent a stagh a la larga e più ch’a poss…!!

MARIETTA – (Sedendosi)…A dciva acsé, par dì…a le volt s’po’ trovè giovament parland.

NITA – (Maligna)…Se, giovament…Lia se la podrà trovè giovament sa qualcò’ d’atre…Vò Marietta a m’capì…Mo prò el gust da gì a parlèi, quest propi no…A ma un giorne o clatre a la chiaparò ma cla gata, minim a i romp l’oss del coll…!!

MARIETTA – Povra bestia…!!

NITA – Povra bestia ‘n corne !!...La fossa almanch ‘na gata seria pulida, ubidient educhèda…de chi gatt insomma ch’daria anca gust a teni par chèsa…se, propi blena cla gata…propi blena !!

MARIETTA – Beh, so stè punt a v’dag ragion ! L’ajè sempre a ravaston dapartutt…D’inverne un po’ d’manch, ma com ariva la stagion bona…

NITA – (Interrompendo)…La va in amor !! L’ajà più fioj in gìr cla gata che ne dic covèd de sorc…Senza cuntè quéi che ‘l marid dla Roscia…Senza cuntè quéi che ‘l marìd dla Roscia…

MARIETTA – (Pronta)…E No !!...Toca ma’l marìd a gì a butè certi fagott in t’el port !!

NITA – (Scuote la testa commossa)…Murì acsé !! Almanch i gissa a butèi dal molétt, i avrìa l’acqua pulida !! Purtinéni…!! I me fa péna…!!

MARIETTA – Prò…s’i la tnéssa un po’ più sota controll…drenta chèsa…

NITA - …Arcordèv Marietta che le besti l’ejè più che part el ritratt d’i padron…Lia, vo a me capì de chi parle…L’ann’è na santarléna…e la gata a forza da stè sa’l zop, l’ajà imparèd a zopè…!!

MARIETTA – (Ridendo) E la iarmàn freghèda !!

NITA – (Maligna)…Le pillol par le besti l’en c’è ancora !!

MARIETTA – (Sorpresa)…Co’ centra le pillol…??

NITA – (Con indifferenza)…Gnènt…a sò me !!

MARIETTA – (Incuriosita)…Parchè ?...Vo a pensè che lia, la Roscia, l’aiadopra cle rob…??

NITA - …Ah, me an so gnènt…prò, s’véd un cèrt via vai tutt el giorne quand el marid l’è in fabrica…

MARIETTA – (Sospetta qualche cosa)…Aposta a la incontre spéss in farmacia…me a so sotta cura sa’l stomigh e a vagh spéss a to l’ inizion…e anca clatre giorne a l’ajò incuntrèda…(Ironica)…La ma détt cla toléva qualcò par l’esavrimènt…

NITA – (Sempre maligna)…Se…l’esavrimènt…Amoros…!!...Va là…Lascém gì, ann’ho voja par gnènt da discorra…A sò dle rob che…

MARIETTA – (Ancora più incuriosita)…A javé vist un qualcò’ ??

NITA – (Falsa)…Ma me an me mèi piaciud cacé ‘l nès tle facénd di atre…Vo Marietta a me cnoscé bèn…(Marietta annuisce)…prò, quand ce s’imbatt par le schèl de chèsa sa dle facc nov, ma un vén d’istint stè a véda ‘n do’ entra sta gènt…specialmènt si è di giuvnott, ve pèr…??...Lo, el marid dla Roscia…el lavora in propi…el guadambiarà anca bèn, mo prò me an créd che possa bastè par tutt…

MARIETTA – (Convenendo) Quést è véra…!! Anca se me a stagh in t’èl casamènt acant ma’l vostre, s’véd lo stéss el luss cla fa…e molt…in fin di cont el lavora el marid soltant…

NITA – (Completa la frase)…Par l’afitt, el magnè e le tass…!! Mo el rèst ??...La pléccia, i stivalétt de pèll, la borscetta de piton…sa co’ i le pèga ??...I le pèga lia…sa le entrèd straordinèri…vo Marietta a me capì de co’ parle !

MARIETTA - …Cèrt, che a pensè bèn ma ste rob, vén i stramulézz miga no…!!

NITA – Se la gènt la se cuntentasa de com la s’trova, se starìa tuttia a post e ste mond el starìa più méi…

MARIETTA – Mi marid, ann’è par fèi l’elogi…el me dic sempre : “ Fa ‘l pass second dla gamba, senza invidi, gelosì e senza guardè tant co’ fa i atre se t’vo gì via sempre a testa alta e la facia pulida ! E me, ma’l mi Gvanén al stagh a sentì e com…!!

NITA – (Pronta)…Vò !...Parchè me no…?? Sa’l mi Pitre mi fiola e mi fiol a fém, ‘na volta al més el consili d’faméia par fè bèn ogni roba…Miga parchè la roba a buff in tla daga, mo parchè dop i fa i comènt de dria…e se par chès te sgarr ‘na volt…l’è fnida, sta sigura !

MARIETTA – Propi com a dci vò Nita !...Préma i te fa un sacc de pantumén “ A pagarì a vostre comod…ann’avé pavura…” e dop…s’an te port un qualcò ogni tant an te salve piò, e i te segna in t’el libre nér…!!

NITA – (Convenendo)…E no…!!

MARIETTA – Scusé Nita se adèss a gambi discors…Ajavé parlèd s’an sbai…d’un consilli…e co’ sarìa…??

NITA – (Boriosa)…La mia famiglia è una piccola comunità sociale, com i dic ogg, che vive demogratigamente e un po’ tutti i po’ dì la sua…Par dila a la corta saria com la gambra di deputèd…in pcén s’inténd…!! Préma s’controlla cum è gida ‘n t’èl més pasèd…spés, avanz…se c’è i avanz e dop se buta giò el programma par el mese foturo…

MARIETTA – (Interrompe)…e…funziona ‘stà roba…??

NITA – Méj d’un calcolador letronich !! L’è un sistema ch’an sbaia e piò de tutt an se sgara!
…A vlé ‘n esempi…?!...Guardè st’lampadèri de vetre de cristall de Boema…(Indicandolo e ammirandolo)…bèl è véra ??...Tutti d’acord a javém decis da fè l’aquist, e ste més l’è arivèd puntuèl e precis com un orlog de marca al squarzo…

MARIETTA – (Osservando con attenzione)…Bèll, veramènt bèll…prò…a pudrìa fè ‘n oservazion…??

NITA – E parchè no…!! A si o an si ‘n amiga…?!...E alora d’ci pùr…

MARIETTA – (Titubante)…Beh! Miga par critighè, m’avé propi da créda, ma…el me pèr un po’ tropp d’luss…miga parchè a voj fè i cont in tasca ma vò…a m’ne guardaria bèn…e sol parchè me pèr ch’èl stòna…

NITA – (Che aveva ascoltato con un sorriso di commiserazione) …Già…el stona sa i mobil dla stanza véra ??

MARIETTA – (Confusa)…Ecch…veramènt propi quést…!

NITA – (Allegra)…So…an fè cla facia…de quést a v’dagh ragion…Prò…scusè …ma alora ann’avé capìd propi gnènt ne del pass second dla gamba, ne…

MARIETTA – (Interrompe) Già…!! El consilli d’faméja a l’avéva propi sscordèd !!

NITA – Propi acsé! Stè més el lampadèri, più in qua se parlarà d’fè un salott nov e dop un bèl tapét…e via acsé…

MARIETTA – (Alzandosi)…Adèss ajò da gì a chèsa…ajò ancora da preparè da magnè, va bè che ogg a farò prèst…do spagtén sa la panzétta e ‘n po’ d’fetèd. Mo prò el vostre metod par arnovè la chèsa me pièc un bèl po’ e a vrìa savé ‘n qualcò’ de piò !

NITA – (Accompagnandola alla porta)…A i podé contè senz’atre Marietta…V’nì pur quand a vlé…par tutt i particolèr…(cambiando tono)…Scusè sa ve’l digh…anca s’an ce saria propi bsogn…de quant s’è détt se’l cont dla Roscia…

MARIETTA – (Mano sul cuore)…Nita mia…a me cnoscé bèn, no. E po’ par dila chiaramènt, miga a sém dle p-tegol com tantle atre !

NITA – Questa l’è na verità sacrosanta !! No’ a parlém di afari nostre senza spitegolè pargnetissimamènt afatt !!

MARIETTA – Ah…Par quést…c’è certa gènt che quand la t’po’ fè del mèl…

NITA - …Il fa e com…!! E com le t’guarda ?! Dò occh larghi acsé…arabidi da fè invidia ma i tor quand i véd rosc !!...S’po' par giunta un va a caschè sotta le grinf dla Mariacia…!!

MARIETTA – (Ritornando verso il centro della scena)…Cha Mariacia è ??

NITA – (Continuando)…La Mariacia , no, la moj d’Pulpètta…!!

MARIETTA – (Maligna)…Lia…??...Ah, mo quella l’ajè nèda sa l’invidia, l’ajè nèda !! La créd da fè la sgnòra, la va via dura dura cla pèr un manigh de granèda sa cla pléccia arvultèda cinquanta volt !!

NITA - …E la borscetta d’pèll d’raganacc !!

MARIETTA – (Sentenziosa)…Par me, a ve’l digh sa tutt i sentimènt, la Mariacia l’ajè la più gran puéta che c’è ogg !!

NITA – (Sedendosi) Basta dì cla va sa la Pèpa !!

MARIETTA – (Sedendosi)…Anca la Pèpa, l’ajè smestiga!! ‘Na linguacia ch’ann’avé ‘n idea …Lia la sa tutt, stè sigura…

NITA – E no !!...Lia dic cla sa quést, cla sa quéll, c’ajà vist acsé o acsà…e invéc la ‘n sa propi un bèl gnènt …La s’invènta tutt stà bugiarda d’una papulona !!

MARIETTA – Me a vrìa propi savé com fa certa gènt a sparlè tant d’i atre…!! Tutt el giorne le ‘n fa atre che dì mèl de quést o de quéll…Propi an so com le fa !!

NITA – E do’ le trova el tèmp…se un el pèrd tutt el sant giorne acsé, A m’savé dì chi fa le facénd a chésa ?

MARIETTA – Propi véra !! Par esempi, me e vo’ a parlém da apéna ‘na mèzz’oretta, no ?? Mo gnanca par l’antigambra del ciarvéll c’è v-nùd in mènt da fè un petegolézz e d-cì mèl di atre.
NITA – (Convinta) Se tutti i fossa cum noiatre, se starìa in paradis, se staria ! Tra i sant !!

MARIETTA – E invéc ce toca padì le pén dl’infèrne préma del tèmp, sa sti branch de ptegol che c’è in gìr !

NITA – ‘N tèl vostre casamènt an so’ com’è…Mo maché…San T-renzén aiudce te!!

MARIETTA – M’sa propi ch’jà capèdi ‘n t’èl mazz, mandè certa gentaréna tra d’noiatre

NITA – C’vò pacénza…co’ i vlé fè…??

MARIETTA – Pacénza ?? Mo gnanca i sant i la iavrìa…a bazighè tra stè branch d’gentaja!

NITA – A l’ajavé detta propi giosta !! A ma se noi potressimo andare via…de corsa andressimo…!!

MARIETTA – Vo’…!! E me no ??...(Alzandosi)…Beh, adèss a vagh propi, s’no an fagh a tèmp a preparè da magnè…Savé cum jè fatt i om…S’ann’è pront in tla tavla i dic ch’j fémm murì d’fèm !!

NITA – (Accompagnandola alla porta)…E no !...I magna com i baghén…e dop i chiapa i colp !!

MARIETTA – (Sulla porta di fondo)…Ce s’arvéd Nita…Un de sti giorne a voj ‘nì a sentì qualco’ de piò sé’l cont dla vostra cambra di deputèd !!

NITA – V’nì pur, anzi a v’invitarò senz’atre quand a farém la prosima riunion…A ve mand a chiamè da mi fiola !!

MARIETTA – Prò an vrìa dè fastidi…

NITA – C’ mancaria !! L’avrà da nì anca vostre marìd. Acsé par na volta a farém ‘na seduta pubblica…Propi com i fa a Roma !!

MARIETTA – (Esce)…A v’ringrezi propi tant…

NITA – (Sulla porta di fondo)…Saludè vostre marìd e vostra fiola…

MARIETTA – (Gia fuori)…A sarì servida ! Anca vò, saludè ma i vostre !

Nita rientra e si porta verso il tavolo da stiro, piega alcuni indumenti guardando ogni tanto fuori dalla finestra aperta.

PAOLO – (Entra in scena da destra gridando alla madre che è di spalle)…Mà !! Oh mà, s’magna ???

NITA – (Ha un sussulto) Oh madona…!! (Si porta la mano sul cuore)…Mo co’ t’si matt a urlè acsé…!! Mama mia che stolz…!!

PAOLO – (Si porta al centro della scena)…E co’ ajò fatt…?? A voj sol savé se s’magna…!!

NITA – (Turbata)…Mo va al’inferne sa stè magnè !!...Sa da entrè acsé senza gnanca busè…?? T’me vo’ véda morta…?? (Sospettosa)…Piutost…te da do’ te scapp fora ??

PAOLO – (Siede sul divano comodo e apre un giornale)…Ero di la in camera…

NITA - …E da quand ??...Ann’è miga l’ora dla fén dla scòla !

PAOLO – (Con indifferenza)…A sém scapèdi préma del tèmp…l’ultim’ora avevamo religione…

NITA - …Fà sa…!! Le rob important ‘n do’ s’insegna la creanza e l’amor ma ‘l prosim le fa mèl un bèl po’ véra ??

PAOLO – (Annoiato)…Erano andati via tutti…Me a sò forsi el più stupid armana…!?

NITA – (Scuotendo la testa)…Me pièc propi !!...A si ‘na bèla gioventù…Par fortuna che dentra sta chèsa i esempi bòni in manca, che s’no…

PAOLO – (Infastidito)…O ma…!! Prepèra da magnè dai…i m’aspèta i amigh par gì a la partida…Ogg a giogh anca me…la class nostra contra i profesor…

NITA – (Uscendo di scena)…Già, è più important la partida…(Scuote la testa)…Che gioventù…(Fuori)

PAOLO – (Tra se)…Uffa che lagna…!! (Riprende a leggere)

PIETRO – (Entrando dal fondo si rivolge a Paolo)…T’si già a chèsa te ??

PAOLO – (Alza appena la testa)…Si…il professore di religione an c’era…

PIETRO – (Interrompe)…La mà, la c’è ??

PAOLO – (Indicando la cucina)…La jè dlà…!!

PIETRO – (Chiama)…Nitaa…!! A so’ maché…è pront…?? (Si toglie di tasca un foglio e legge)

NITA – (Rientra, ha indossato una parananza ed ha in mano un mestolo)…Oh ! T’si te Pitre ?? Com’è acsé prèst ogg…??

PIETRO – SCIOPERO !!

NITA – (Agitata)…Co’è…?? Sciopero ?!...E parchè ??...Madòna mia, un bèl lavor !!

PIETRO – So, stà calma…l’è un sciopre a singhiozz…un’ora sol par adèss…Mo s’in dà quél ch’i ha da dè…!!

NITA - …Sperém bèn…

PIETRO – Se sa ! C’vò più siguréza ‘n t’èl lavor, più ripos e ‘na pèga proporzionèda a…

NITA – (Interrompe) Mo le pègh, i le crésc ??

PIETRO – Quést l’è sotintés ! Par co’ se sciopra s’no ?

NITA – Quand è acsé, alora…Parchè maché an s’và piò avanti ! La roba la crésc tutt i giorne , la pèga l’ajè sempre uguèl e me a m’so’ stufèda un gran bèl po’ d’fè i salt murtèi par tirè a la fén dla quindicéna !!

PAOLO – (Ironico)…Bisogna fare il passo secondo la gamba !

PIETRO – (Risentito) T’sènt Nita, da che pulpit vèn la prediga !!

NITA - …E no…!! Lori…basta ch’i dmanda !

PAOLO – In una comunità democratica e libera come la nostra famiglia, ognuno ha il diritto di rappresentare le proprie necessità

PIETRO – (Cercando di stare calmo)…E le sarìa ??

PAOLO – A ‘n arparlerò in t’èl prosim consili d’faméja !!

NITA – Se, se, parla pùr…mo arcordte bèn che toca savé programè le rob cum le s’dév…e miga a la sanfazona cum t’fa te !

PIETRO – (A Paolo)…Par quést lascia fè ma tu mèdra, lia la sa méj de te e de me co’ c’è da fè préma !

NITA – Giustapunt…

PAOLO – (Poco convinto)…Se…come il lampadario …Era molt più util la motocicletta par me…(Indica il lampadario)…Tanto, per quello che si accende !!

NITA – (Mani ai fianchi si avvicina a Paolo)…Oh…sènt quésta adèss !! El lampadèri l’era important, util e necesèri, chèr el mia caciabécch…!! E se’l stà smurcied, s’risparambia la luc, tant par véda la television an serve !

PIETRO - …La spésa del lampadèri, tant par tronchè stà discusion, è stèda aprovèda in consilj, t’arcord ??

PAOLO - …Tre contra un…sa che sforz…

NITA – Sforz o no, chè el mi bamblon, acsé se agisc demograticamènt…!

PIETRO – (A Paolo) Tu mèdra l’ ajè tutt el sant giorne drenta  chèsa …è giust che par lia la chèsa è tutt !!

PAOLO - …E par me è tutt la motociclétta…!

PIETRO – Se…la motocicletta ! S’tratasa d’un muturén…magari d’ocasion…

NITA – (Con ironia) Pitre, sa’l muturén an s’po' gì in do…!

PAOLO – (Scottato)…Questo non c’entra…è perché…

PIETRO – Parchè co’…??...Me arcòrdte da ragazz a sò gìd sempre a pìd…la biciclétta a l’ajò tolta dop del suldèd e sa i sold mio, risparmièdi a un a un!

NITA – (Dolce)…Pitre, Pitre…te an t’ha capìd un gran che !...Préma, a voj dì fin a ‘n ann fa, el muturén el podév anca bastè, Paolo l’era sol…mo adèss..par gì in dò…c’vò roba più grosa, aposida…Véra Pavolo…??

PAOLO - …Uffa…!!

PIETRO – (Che non ha capito il discorso)…Stà a véda che adèss c’vò ‘l motor specèl par portè a spass ma i cumpagn de scòla !! Ch’il se cumprasa anca lori ! S’no ch’i vaga a pìd !

NITA – (Sempre dolce)…Te, t’si bòn e sant Pitrén mio, mo t’viv fòra dal mond… già, te t’fa chèsa e lavor e basta…e an t’pò véda co’ boll in t’èl tighèm !

PIETRO - …Nita !...Fa ‘l favor da parlè chièr e tond !

Paolo si alza e si porta alla finestra appoggiandosi al davanzale e guardando fuori ascolta tuttavia quanto dicono i genitori.

NITA – (A Pietro)…Tu fiol l’ha dic-sètt ann no??...Ann’è piò ‘n ragazz…e ogg a st’età, j amigh i serve par gì a giughè a palon, a chiapè i p-doch sotta la croc, a fè com i dic lori, le vasch par via Branca…ma…(A Paolo)…véra Pavolo…? Cèrt girétt un po’ più particolèri…privèdi insomma…sa qualca ragazéna…

PIETRO – (Sorpreso)…Co’…?? Co’ t’va dicénd…??

NITA – (Allegra)…Pavlén nostre el fa la ròda ma na biundéna…Oh madòna (Si precipita verso la cucina)…ajò el sciugh in s’èl fogh…! (Esce veloce)

PIETRO – (A Paolo)…E te…?? Cò’ t’ha da dì, pistola…!!

PAOLO - …Ma non starla a sentire, parchè la m’ha vést a parlè sa la fiòla d’Rossi, si è immaginata chissà cosa !

PIETRO – (Pensando)…Rossi…Gvanén..??

PAOLO – (Smitizza)…Ma si…si…

PIETRO – (Alzandosi) In fond in fond , la po' stè…è na ragaza a post…bléna, bòna e anca d’faméja onesta. Rossi me al cnosc  propi bènparchè ajavém fatt el suldèd e la prigionia insièm…(Grida verso Nita)…Nitaaa…è pront…?? Ajò fèm…!!

NITA – (Da fuori)…Se, se…cinqv minùd…

PAOLO – (Che era alla finestra)…Ba…!! Stà entrand in t’el purton la zi Teresa…!!

PIETRO – (Sorpreso)…Co’…?? La Tereséna…!! Nita vén otra…!!(A Paolo)…E te va incontre ma tu zia e ipra la porta movte…!!...Nitaaa…!!

NITA – (Entra Nita agitata)…Madòna…adèss co’ c’è…!!?

PIETRO – C’è la Teresa…

Entra Teresa dal fondo piangente e disperata.

TERESA – Nita mia…!! Pitre…Che disastre…!! Che disastre…!!

NITA – (Impressionata si precipita verso Teresa)…Madunéna aiudce te…!! …Vèn a séda Teresa…!! Co’…co’ è sucèss…??

PIETRO – Calmte su Teresa…mett’a séda…!!

TERESA – (Siede sul divano con a fianco Nita. Teresa è terrorizzata e lacrimante)…Pòra chèsa mia…poréta me…!! A sém fnìdi…!!

NITA – (A Pietro)…Pitre…va a tò ‘n qualcò’ da béva…na roba fort…!!

Pietro esce a destra

NITA – (A Paolo)…E te Pavolo, va in cucéna…corr…tò l’acét e spégn el gas…!! (Paolo esce)…So…so Teresa, cerca da stè calma e dì tutt ma me…ma la Nita tua…

PIETRO – (Rientra con un bicchierino di liquore)…Bé quést Teresa…l’è fort, mo fa bèn…

PAOLO – (Rientra con la bottiglia dell’aceto in mano si rivolge alla madre)…Ma, i fischion jè coti…!!

NITA – (Nervosa)…E va a l’infèrne, te e i fischion…e porta st’acét…svrucch- te !!

Paolo porge l’aceto alla madre.

NITA – (Strappa dalle mani del figlio l’aceto e la mette sotto il naso di Teresa)…Odora…tira d’in sò…respira fort…ecch…acsé…(mette un po’ d’aceto in mano e strofina la fronte di Teresa)…Acsé va méj Teresa…??

PIETRO – (A Teresa)…S’po’ savé co’ è sucèss…??

NITA – (Seccata)…E lasci arcoja ‘l fièd !!...So, so Tereséna, dì ma me, pièn pièn…senza agitèd…

TERESA – (Frastornata)…El camion…l’ha sbandèd…

PIETRO – (Agitato)…L’ha butèd sotta ma Mario…!!

TERESA – (Respirando profondamente)…No, no…la chèsa…el camion l’ha sbandèd, par an butè sottama ‘n pcén in biciclétta

NITA – (Disperata)…OH…Madunéna Santa…!!!

TERESA – (Continuando)…E l’è gid a sbàta contra la chèsa mia…!!

NITA – Noooo…!!

PIETRO - …Mo…mo…c’è i dann…??

PAOLO – (Tranquillo)…Ann’è miga d’carta la chèsa…

NITA – (Seccata)…E stà zétt un cuncén…!!

PIETRO – Alora…?? C’è i dann…??

TERESA - …Grosi un gran bèl po'…l’ha slamèd i mur dla gambra da lètt…l’armèri, i vestìd, el lètt…i cumudén…è ardott tutt un cinciangol…!!

NITA - …Oh…Gesù Giuseppe Maria…!!

PIETRO - …Mo quand è sucèss ?? E Mario ‘n dò’ l’è…??

TERESA – L’è a chèsa !!...C’è le guardi, i pumpìr…i stà puntland tutt…

NITA – (Si alza di scatto energicamente)…Te Pitre e te Paolo chiapè le biciclétt e gì de corsa a chèsa dla Teresa…e te Paolo pasa anca in cuperativa a tò un po’ d’pèn, d’parsciutt e ‘n butilion d’vén…acsé a magnarì ‘n qualcò’ sa Mario…e guardè bèn co’ è sucèss…!!

Pietro e Paolo fanno per uscire.

TERESA – Da magnè a trovè tutt da me…a stèva preparand el pranz quand è sucèss tutt ch’el strafèri…

PIETRO – (Sulla porta di fondo)…Se s’fa tardi an stè a pensè mèl…(Esce seguito da Paolo).

NITA – Gì so…gì so…a d-cì ma Mario ch’an staga in péna par la moj…ch’a c’è so me sa lia…!!

Teresa sorseggia un po’ di liquore.

NITA – (A Teresa)…Piutost…e l’Anna…??

TERESA – La jèra a scòla, par fortuna, a l’ho mandèda a avisè da la Gnafa, quèla ch’la tén la cambra p’i studènt…Par un po’ d’giorne la starà a pension malé…parchè Nita, la chèsa mia l’an c’è piò…(Piange)…!!

NITA – Meno mèl che almanch tu fiòla tl’ajà sistemèda…Prò adèss s’tla sènt , t’m’ha d’arcontè tutt…propi par fil e par segn…

TERESA – Se…a t’arcont…(altro sorso di liquore)…madòna…a so’ tutt un tramor…!!

NITA – Parla Teresa…parla…che parland pasa tutt…!!

TERESA - …Donca, se…ajèra in cucéna, sarà stèd le dic…dic e mèzz…a stèva speland dò patèd a léss  da fè par contorne…quand a sènt un stridor d’freni, po’ un romb…mo gross un gran bèl po’…la chèsa l’ajà tremèd tutt. A t’ho schiafèd un urle “Madòna el taramot…!!”…a sò armasta impalèda malé sa le patèd in tlè mén…me girèva tutt…a credéva da caschè in fastidi…

NITA - …E alora…??

TERESA – (Riprendendo fiato) El còr me giva a ròda libra…ajò butèd un occh in s’el gas, a credéva d’véda saltè tutt a préria da ‘n momènt a clatre…

NITA – Mo, co’ t’avév el gas acés…

MARIETTA – E no…!! C’era a cogia un pujarén a la maréngo…

NITA – (Incuriosita) …Un pujarén…cum…??

TERESA – A la marengo…(Sorpresa)…Parchè, te an ‘t’l’ha mèi fatt ??...Roba da lechès i baff…!!

NITA – (Decisa)…Teresa a voj la ricèta…e subit…!!...Aproposìd…miga t’ha fnìd d’arcontè…!

TERESA - …Stà ziténa valà che piò ajarpèns e piò a m’sént casvhè in fastidi…Mo l’è stèda ‘na roba grosa un gran bèl po’…I mur dla gambra da lètt…

Entra la “MARIETTA”

MARIETTA – (Suona il campanello. Chiama da fuori)…Sòra Nitaaa….!!

NITA – (Al suono del campanello si alza e va ad aprire)…E adèss chi è…?? (Esce e parla fuori scena)…Oh…a sì vò Marietta…?!

MARIETTA – (Entra sparata seguita da Nita)…A scusarì…mo ajò savud adèss adèss da mi fiòla…(Vede Teresa)…Oh…!! Sòra Teresa…a sì maché…?? Ajavé pasèd unbèl spaghétt…!! Mi fiòla l’ajà savùd da i cumpagn de scòla dl’Anna vostra ch’i va butèd giò mèza chèsa…!! Acsé a so vnùda a véda se c’era bsogn da dè ‘na mèn…

TERESA – Grazie…a si propi gentìl…

NITA – (Sospettosa)…Mo…ma vò Marietta, chi è che v’ha détt che mi cugnèda l’ajèra a chèsa mia…??

TERESA – (A Nita)…I m’ha vést entrè…c’èra in s’èl purton tre o quatre donn…una l’ha m’anca salutèd…mo me sa tutt el tremor ch’ajavéva…ann’ho manca badèd chi fussa…

MARIETTA – Sarà stèda senz’atre la Celséna…l’ajè vnùda lia a dì ma me che vostra cugnèda la vnìva maché…

NITA – Quelli l’enn’ha mèi gnènt da fè…miga parchè jà fatt  mèl a fèvle savé…che anzi… e parchè l’ejè tutt i sant giorne a spargajon in t’i purton…

TERESA – Aahh…!! L’ajèra la Celséna…?? ‘Na bòna dòna…un po’ tropp bagajona prò…

NITA – (Ironica)…L’ajè ‘n antra dla crécca dla Pèpa…véra Mariétta…??

MARIETTA – Véra se…prò la me pèr un po’ più riservéda…

NITA – Ahhh…mo senz’atre…(Cambia rivolgendosi a Teresa)…Alora Teresa…miga t’ha    fnìda d’arcuntè tutt…

MARIETTA – (Facendo per andarsene)…Me a chèv el disturb…an stà bèn stè a sentì le facénd d’i atre…

TERESA – Ann’è rob segrét…a stéva arcontand ma la Nita com’ è sucèss el fatt del camion che m’ha butèd giò mèza chèsa..

NITA – (Gentile)…Restè pùr Mariettà…s’pudrìa avé bsogn d’un qualch consilli…e vò a pudréss anca dè ‘na mèn…

MARIETTA – (Siede)…An vrìa disturbè…A rèst sol par savé com è gida veramènt…In quant a dè di consilli, mèj de vo’ Nita, an c’è nisciun…(A Teresa)…M’avé da créda Teresa…vostra cugnèda l’ajè la più méj che c’è ogg…Propi ‘na dona sa i fiocch…!!

TERESA – Ahh !! Par quést a stagh tranquélla…La Nita mia, l’ajè par me piò d’una sorèla…

NITA – (Con falsa modestia)…Adèss a me fè dvéntè roscia…!!

MARIETTA – Verità !! (A Teresa)…Alora…?? Co’ sarìa sucèss de precis…??...Mi fiòla m’ha détt ch’v’è caschèda giò la chèsa intera…!!

TERESA – (Facendo le corna)…C’mancarìa propi…!! Par fortuna che ‘l camion dop dla sbandèda el s’è incastrèd in t’èl spigol ‘n do’ c’è la gambra da lètt…se ‘l gìva un po’ piò in la ajarmanéva sotta sèl sèri !!

NITA – Mo…i dann jè gross alora…

TERESA – Fa ‘l cont che ‘l mur ‘n do’ c’è l’armèri an c’è piò…l’armèri el s’è sfrag-lèd s’èl lètt…da la part dla fnéstra c’è armast se e no un métre d’mur in pid..!!

NITA – Mo ‘l giva fort un bèl po’ ch’èl camion…

MARIETTA – In ch’èl punt malé an c’è i limid d’velocità…i m’l’ha détt mi marid…

TERESA - …L’ajè na strèda aperta da poch…e ancora i ha da méta i cartèi…

NITA – Prò, ‘n do’ c’è le chès i pudrìa gì anca più pianén no ??

MARIETTA – Toca téna cont che sti pòr avtist i è sota padron  e i ha da stè a filétt sa i orèri s’i vò manténa el post e alora…

TERESA – Me an savrìa propi ma chi dè la colpa…lò, el camionista l’ha salvèd la vita ma ‘n pcén…

NITA – (Curiosa)…El pcén chi l’era...??

TERESA – Mo co’ t’vò ch’a sava…!! L’è scapèd via com una lascia…L’era sa ‘n atre do’ o tre ragazz …pènsa i fèva le cors so e giò par cla strèda…!!

MARIETTA – Mo, in sta de chèsa da le part vostre…??
TERESA - …Ma và…chisà da do’ rotadcoll i v-niva…!!

MARIETTA – S’fossa stèd mi fiol a l’avrìa ciachèd da’l bastunèd…

NITA – Toca téna cont Marietta che sti ragazz in sa piò ‘n do’ gì a giughè…An c’è piò un spiazz librè par lori…

MARIETTA - …Quést è propi véra…!

TERESA – I mio jè grand…prò quand ajavém cumprèd ch’èl pzulén d’tèra, me e mi marìd la préma roba ch’ajavém détt è stèda…’na dicéna d’métre quèdre  in piò in guasta. Nostra fiòla l’ajè grandéna, e la savrà da spusè…a su tèmp s’inténd e se ‘l signurén èl vò…ajavrém i nipudén…e acsé i trovarà un bèl spiazz par giughè senza pericol e senza gì a rugulon par le strèd…

NITA – Propi un ragionament sensèd…!!

TERESA – Quand s’ha da fè ‘n qualcò’, magari poch a la volta, mo el và fatt sa la testa tachèda ma’l coll…

MARIETTA - …Cèrt che par vò, l’è stèd ‘na mèn santa vincia ch’i mijuncén sa’l tredic dla schedéna…

NITA – (Pronta)…Jè stèdi mess a bòn frutt…senza tanti gréll par la testa !!

TERESA – Quést è véra !! Inn’era ‘n gran bèl po’…apéna suficènt par tirè su chi quatre mur ! A pensè che i solit invidios i m’fèva la testa com un balon…”Adèss Teresa a farì l’atonobil…quéle long…amerighèn…!!”…Se…l’atonobil…!! Préma la chèsa che po’ ancora l’ann’è manca fnìda…che se c’èra la canclèda…

NITA - …Già…s’c’èra la cancléda el camion an butèva giò ‘n bèl gnènt…

TERESA – Ah…Quést è sigur…prò è gìda acsé…co’ t’i vò fè…??...Adèss prò…va a comodè tutt…!!...A sém cuncèdi propi par le fèst…

NITA – Par me jà da paghè i dann quéi del camion…!!

MARIETTA – Propi acsé…J avrà l’asigurazion…ogg è d’obligh…

TERESA – (Poco convinta)…C’è chi ha détt ch’ enn’è colpa del camion…l’ha sbandèd par an a mazè ma nisciun…!!

NITA – Chi ha détt acsé, par me an capisc gnènt…(Energica)…Teresa…stà a sentì ma me…te t’ha da métta ‘n avuchèd…e chi avrà da paghè…pagarà…quaion papà…!!

MARIETTA – (Curiosa)…E l’avtista, el s’è fatt gnént…??

TERESA – Gnènt de gnènt…L’è stèd un miracòl véra e propi…Jà détt che quand el s’è truvéd davanti el mur dla chèsa mia, l’ha v-dùt la médra, morta da piò de dic ann che jà fatt cénn da saltè giò…e lo el s’è atruvéd par tèra senza savé com…!! 

NITA – (Meravigliata)…Ohh…!! Co’ t’m’arcont…!!
MARIETTA – Un mirecòl…!! Propi un mirecòl…!!

TERESA – Purétt…!! L’era bianch slavéd …!! Com un lenzol d’bughèda ! El chiamèva ma la médra e ‘l piagnéva com un fiulén…!!

NITA – Catt…A j créd…sa ch’èl spaghétt…!!

TERESA – (Continua il racconto)…A l’improvìs l’è caschèd giò par tèra…purétt…jà prés un fastidi…!!

MARIETTA – Mi marìd m’ha détt ch’i l’ha purtèd a l’ospedèl…par via del sciocch !!

NITA – (Che era rimasta assorta a pensare)…A stagh pensand ‘na roba…

MARIETTA – D-cì so, Nita…D-cì so…!!

NITA – A pensèva che da stè disastre s’pudrìa arcavè i numbre del lott…!!

TERESA – (Sorpresa)…I…I numbre…??

MARIETTA – (Decisa)…Propi pensèd bèn Nita…!! Acsé da ‘n mèl pudrìa nì fòra un qualcò’ d’bòn…

TERESA – Bo…me an savrìa propi…

NITA – Ann’è miga dificil…!! Intant c’è ‘l mort…!

MARIETTA - …Che mort…??

TERESA - …La mèdra dl’autista…!

NITA – Prò, tòca savé s’l’ajà parlèd…èl mort ch’el parla fa quarantasètt…!!

MARIETTA - …E i numbre dla targa del camion…??

TERESA – (Eccitata)…E la paura ch’ajò chiapèd me…?? Quéla fa novanta…!!

NITA – Cè scapa ‘na cinquéna propi bòna…!

TERESA – Cè vrìa el libre d’insòni…e truvè ‘na dòna cla sava arcavè i numbre giòst…!

MARIETTA – La s’po’ truvè senz’atre…!!

NITA – (Pensierosa)…Quést è véra…!! Prò a m’arcmand…zitti e mosca…che s’no i numbre in scapa…!!

MARIETTA - …A d-cì bèn Nita…Manca gènt sa…e méj l’è…Stè a sentì…A vagh me diretamènt in t’èl budghén del lott de via Cavur…e a guard i numbre in t’èl libre d’insòni…

NITA – Propi pensèd bèn…!! Acsé se sa soltant nojatre tre…!

TERESA – Che oltretutt l’è ‘l numbre perfètt…!!
NITA – E no…!! Gnanca a fèl aposta…

MARIETTA – (Alzandosi)…Alora a vagh a véda subit…!!

NITA - …Marietta…è sotintés cl’ajè ‘na roba segreta…!!

TERESA – Savé cum’ è…sa tropp gall a cantè an s’fa mèi giorne…!

MARIETTA – (Avviandosi verso il fondo)…C’mancarìa…!! Sa me, véra Nita, s’po’ durmì tra dò cuscén…!! (Sulla porta a Teresa)…E vò…sòra Teresa…fèv coragg…Sol la mort l’an s’agiosta…!!

TERESA – (Sospirando)…Sperém che sia com a d-cì vò…!!

NITA – (Che aveva accompagnato Marietta sulla porta, si rivolge a Teresa)…Mo se sa che s’agiusta tutt…!! (A Marietta)…Grezi tant Marietta…!!

TERESA – (Si fa vento con un fazzoletto)…Sperém bèn…!!

NITA – (Ritorna accanto a Teresa)…Mo…Te sènt mèl Teresa…??

TERESA – M’ha chiapèd ‘na vampèda d’calor…a so’ tutta sudèda…
 
NITA – (Preoccupata)…To’ ‘n antre po’ de liquor…dai…

TERESA – Propi no…!! Me sa ch’è stèd propi ch’èl bichirén…sa’l stomigh svoid el m’ha méss un so0 che adòss…

NITA – (Con un gesto di stizza)…Invurnìda ch’an so’ atre…e già…!! T’ha ancora da magnè…

TERESA – Ann’ho fèm par gnènt…pènsa bùff…a so’ sbulza…prò ann’ho fém…!!

NITA – (Invitandola ad alzarsi)…E invéc t’vén a magnè ‘n qualcò’…Poch, se propi an te và…mo t’ha da mandè giò un po’ de roba…!!

TERESA - …En vrìa aprofitè…

NITA – (Escono entrambe)…Mo an me fè rida…Dai, vèn sa me…!!

La scena rimane vuota per alcuni istanti.

PIETRO – (Entrando dal fondo seguito da MARIO, ANNA, e PAOLO)…Entra pùr Mario…(Chiamando forte)…Nitaaa…!! (Si dirige verso la porta di sinistra)…Nitaaaa…!!

NITA – (Affacciandosi) Oh…Pitre, t’si arturnèd…?? (Vede Mario)…Mario…fradèll mia…Anna…?? Cùm a stà…?? (Va incontro ai nuovi arrivati.)…Gì dlà in cucéna, la Teresa la stà magnand un qualcò’…(Ad Anna)…Pòra fiola…!! (Si rivolge a Paolo)…Paolo mòvte…!! Fa ‘n qualcò’…!! Cumpagna tu zi e tu cugéna…

PAOLO - …Eh ?...Se…Zio, Anna…nì sa me…(Fuori seguito dai due)

PIETRO – (Ferma Nita che seguiva gli altri)…Nita, aspèta ‘n momènt…
NITA - …Adèss co’ c’è…??

PIETRO - …Sssstt…!! Parla pièn…

NITA – (Con normale timbro di voce)…Insomma, s’po’ savé co’ t’ha chiapèd ??

PIETRO – (Prende per un braccio Nita e la allontana dalla porta)…SSSttt…Parla sott- voc…!...La Teresa l’ha t’ha détt un qualcò’…??

NITA - …La m’ha parlèd dl’incidènt , dla chèsa mèza slamèda…ch’è gìd in malora tuta la roba…

PIETRO – (Interrompendo)…Eh…Po’ stè…papulona cum l’ajè a crédeva cla t’avéssa détt che dla chèsa è armast sol i fundamènt…

NITA – (Sorpresa)…Mo, parchè ??...El camion ann’ha butèd giù mèza chèsa…??

PIETRO - …Nostra cugnèda l’ajè sempre esagerèda…Mo se…c’è stèd i dann, mo miga tant…un pèzz d’mur caschèd…l’armèri…ecch, quél se…l’armèri l’è da fè nov…mo par el rèst è roba da gnènt…

NITA – Mo lia l’ha m’ha détt che la cambra da lètt l’ajè sparìda del tutt…mur comprés…!

PIETRO – Ma và là…C’è sol un bugh in t’èl mur…e gnanca un bèll po’ gross…Va bè che…un camion, l’è ‘n camion…pènsa, el s’è incastrèd in t’èl spigol dla chèsa…e la pégg l’ajavuda el camion stéss…èl davanti an c’è piò !!

NITA – Dla chèsa…??

PIETRO - …Del camion…uffa…com a fè tragiga voiatre dònn…!!

NITA - …Alora…alora l’è stèd ‘na roba da poch…

PIETRO – Beh…!! Insomma, un qualcò’ d’rott c’è…tre, quatrecènt méla lir de dann i c’è senz’atre…Mo ann’è quést…c’è ‘n fatt bèn più important…tu fradèl…

NITA – (Mettendosi seduta)…O Dio…!! Adèss co’ jè capitèd…??

PIETRO – (Leggermente seccato)…E stà ‘n cuncinén ziténa e lascme f-nì da parlè, no ! Tu fradèl el vrìa fè véda la facénda un po’ più grosa d’quéll ch’ann’è, par via dl’asigurazion…

NITA – (Interrompe)…Alora è com a pensèva me, jà da paghè quéi dl’asigurazion del camion !

PIETRO – Giustapunt…!!E acsé Mario el m’ha fatt un discors un po’ argirèd…

NITA - …Argirèd…com…??

PIETRO – Be…insomma me ajò capìd  che l’avrìa da dè d’intenda che la chèsa la sarà par un po’ de tèmp inabitabil, fin che inn’avrà agiustèd tutt…acsé, lò el dic, s’podrà tirè fòra un qualco’ de piò da quéi dl’asigurazion…

NITA - …Prò, miga mèl com idea…

PIETRO – Per quést el vrìa ‘na mèn da noiatre…

NITA – (Risentita)…E no…!! Me le bugi an l’ho mèi détt e gnanca par mi fradèlla le dirò…Me dispièc propi, mo me an c’è stagh…!

PIETRO – (Paziente)…Mo co’ t’ha capìd Nita…?? Noiatre a javém da téna in chèsa per un po’de giorne ma la Teresa, l’Anna la starìa a pension da la Gnafa e Mario a chèsa sua par arméta a post la roba e….piutost…t’èl sa cla già trovèd l’impresa cla farà i lavor…??

NITA – Da già…?? E chi sarìa…??

PIETRO – Ciro…el chèp mastre…

NITA – Ajò capìd…quél cla spusèd ma na fanésa…

PIETRO – Insomma in t’èl stéss momènt ch’èl camion el s’è gìd a incastre ‘n tla chèsa, stéva pasand sa la seicènt el fiòl da Ciro, Avgust…quél ch’èl studia a Bologna…

NITA – Ajò capid…!! El sta drìa ma l’Ana…jè guèsi fidanzèdi…!! Un ragazz in gamba e sa i sold…Farìa propi bèn nostre nipod s’i l’aganciasa…!!

PIETRO – Propi lò…Acsé èl s’è fermèd, l’ha parlèd sa Mario e jà fisèd ‘n incontre sa’l pèdre. Insomma, stè giuvnòtt èl s’è dat da fè un bèl po’…Pènsa cl’ha anca cumpagnèd ma la Teresa fin sotta chèsa nostra.

NITA – (Sorpresa)…Toh…! Quést ann’èl savéva propi…la Teresa l’ann’ma détt un bèl gnènt…

PIETRO – I t’èl dirà…I t’èl dirà…stà tranquilla. Adèss prò tajém cort…Te co’t’pèns…??

NITA – (Preoccupata)…S’girà a trovè le nòi…??

PIETRO – E parchè…?...Tu fradèll el te dmanda da téna la moj a chèsa nostra par un po’ de tèmp…me an végh nisciun pericol…

NITA – (Quasi convinta)…Già…e po’ la sarìa un opra d’misericordia la nostra…E miga a sèm t-nudi a savé s’la chèsa l’ajè abitabil o no…Piutost…(titubante)…l’è ‘n cert impécc…miga par el spazi…la Teresa la pudrìa durmi tla gambra dla Lena…

PIETRO – Giust ! Tant la Lena préma dla fén del més, l’ann’artorna da Roma !

NITA – (Prosegue nel suo ragionamento)…È parchè ma me, me tocarà lavrè de piò…t’sa com’è quand c’è i parént dentra chèsa…

PIETRO – Quést è véra…prò Mario el m’ha fatt capì che se stà facénda la va in port…ce sarà un qualcò’ anca par noiatre…par el disturb imsomma t’ha capìd…??

NITA – Ajò capìd…an sò miga stopida…Alora quand’è acsé par me va bèn…!!

PIETRO – (Alzandosi)…Adèss a vagh otra, an vrìa ch’i pensasa mèl…(Si avvia verso la porta di sinistra e si imbatte in Mario e Teresa che stanno entrando)…Oh…Ajavé già magnèd…?? A stèva par v-nì a véda…

NITA – (A Teresa)…T’ha magnèd Teresa…??

TERESA – Anca tropp…Paolo an la fnìva più d’butè giò la roba…L’è in gamba ch’èl ragazz…!!

MARIO – L’è dla raza nostra Nita…gentil e premuros…

PIETRO – Teresa, vén a séda anca te…Nita…un po’ d’ripos an guasta dop tutt stè emozion…

NITA – (Si siede sul divano imitata da Teresa)…Te tlè chièm emozion ?? Roba che t’vén un colp sécch…trachè…!!

TERESA – Sa’n so morta ogg, an mòr piò…!!

MARIO – (Si rivolge e Pietro)…Pitre, sènt ma me…préma stréda facénd…a t’ho dat un acén no…??  (Pietro annuisce e Mario continua il discorso)…Acsé arivèd machè, ajò parlèd sa la Teresa de quél ch’ajò in mènt…e lia la sarìa d’acord…!

NITA – (Interrompe)…Stè a sentì ma me… senza fèla tanta longa, sa vlé ‘na mèn, un aiud insomma par armètta a post la chèsa…me e Pitre a sém pronti senz’atre…(A Pietro)…È véra Pitre ??

PIETRO…Mo se sa…!

MARIO – Alora, me ajavrìa pensèd da fè véda ma i asigurador che fintant che la chèsa l’ann’è a post, mi fiòla e mi moj, in po’ stè malé…!!

PIETRO – E già…parchè stè dentra na chèsa sbuganèda, sa i murador, i calc-nacc, la polvra…è roba da murì d’un colp, miga no…!!

MARIO - …Acsè ajò fatt stè ragionamènt…La Teresa la pudrìa stè maché a chèsa vostra par un po’ de tèmp…

TERESA - …Fintant che la chèsa l’ann’è a post…

NITA – Par me va bèn…Mo l’Anna, pòra fiola…?

TERESA – L’Anna la starà da la Gnafa…a tl’ho détt anca préma…!

NITA - …Ah già…l’è véra…

PIETRO – Acsé te Mario, t’po’ fè le rob tua senza pensìr…Prò, fa subit ‘na roba…chiapa ma ‘n avuchèd…l’è méj…!

TERESA – Par quést è già a post…Ce pènsa Avgust…èl fiol de Ciro el chép mastre…

NITA - …Mario te t’ha da parlè chièr ma l’avuchèd…parchè i dann materièl jè ‘n cont, mo quéi ch’riguarda la salùd jè ‘n cont un po’ più gross…!!

MARIO – (Contento)…Alora, a c’dè ‘na mèn…?!

PIETRO - …Mo senz’atre !

NITA - …Ormèi è decìs…

TERESA – (Spiega)…È intés che par el disturb ch’vè casca adòss…ajavrì la ricompensa…

NITA – (Fingendosi offesa)…Mo ann’èl dì gnanca par rida sa…!!

PIETRO – (c.s.)…A sarìa propi ‘n bèl cugnèd s’ha vléssa anca essa paghèd…è véra Nita…??

NITA – Propi acsé….

MARIO – Va bèn, va bèn…ann’arparlarém…par adèss se fa d’acsè…Teresa maché…Anna da la Gnafa…e me a pèns ma’l rèst !!

ANNA – (Entra da sinistra, seguita da Paolo)…Zia Nita, la cucéna l’ajè in ordìn…tighèm piatt e ‘l rèst, lavèd e …

PAOLO – (Interrompe)…E me ascighèdi e méss a post !!...A sò ‘n lup…!!

NITA – (Rivolta ad Anna)…Te si ‘n angiol Anina…!

PAOLO – Adèss a jacompagn ma l’Anna a chésa…

TERESA – (Sospettosa)…A chèsa a st’ora…?? A fè co’…??

ANNA – Ma mamma, prendo i libri di scuola, un po’ di vestiti, di biancheria e posto tutto dalla signora Luigia…

PAOLO - …Detta la “Gnaffa” !! (Ride)

NITA – (A Paolo)…An’ fè ‘l stupìd…!

ANNA – (Fuori)…Ciao Mamma…!!

PAOLO – (Già sulla porta)…Me dop a vagh a ginastiga…ajartorne par magnè staséra…

PIETRO - …Sarìa a dì par l’ora de céna…!!

PAOLO – Ecch…se…l’ultima ch’t’ha détt…

PIETRO - …Se…mo an fè tardi ch’ a t’lasc fòra…!!

PAOLO – Se…se…(Fuori)…Ciao !

MARIO - …Cèrt che stì ragazz i dà ‘n sacch da fè…

TERESA – Prò jè boni…

NITA – Oh…par quést an c’è gnènt da dì…!

TERESA – I sbrontola ogni tant, mo prò…

MARIO – (Interrompe)…Mo prò i chiapa sempre quèl ch’i vò…véra Pitre ??

PIETRO – Miga tant se un fà el mùs dur…Paolo el s’è méss in testa ch’èl vò la motocicletta…Se…va a tò Michléna !!

NITA – T’sa com’è Teresa…quand s’incmincia a d-véntè giuvnott…

MARIO - …E i cmincia a fè la ròda intorne ma qualca ragazéna sa la minigonna…

PIETRO – Jà da studiè…atrachè truvè la murosa sa la minigonna e pensè ma le motociclétt…jà da studiè e basta…mo davér davér…

TERESA – (Scherzando)…Te stà zètt…an t’arcord i tèmp tua ?  ...E’ véra Nita?...Com el runzèva d’intorne…!!

MARIO – Oh Pitre…Co’ se scupra i altarén…??

PIETRO – Mo co’ t’vo scuprì…!! Cla volta i tèmp jèra diferènt…an c’è paragon…!!

NITA – (Ironica)…Già, an c’è paragon…te t’nìv da me a pìd…ogg invéc i va in motociclètta a truvè ma la murosa…

MARIO – (Ingenuo)…Già…la diferenza l’ajè tutta maché…in fond, in fond…

TERESA – (Un po’ acida)…Se, parchè par el rèst è tutt’uguèl !...par préma roba s’trova ‘na pòra ragazéna ch’la se fa incantè…par second el prét, i fior la musiga e le mancièd d’ris…

NITA – (Interrompe) E par tèrz lavé, stirè cugia, taché i butòn, fè da magnè…E acsé cla pòra fiòla l’ajè cundida par le fèst fin cla campa…!!

MARIO – T’sènt Pitre…Guèi a aprì la bocca sa le dònn…!!

TERESA – (Insistendo)…E po’…par fèj tirè fòra dò sold par na borscétta o ‘n pèra de scarp…t’avoja a slunghè el coll…!!

PIETRO – (A Mario)…Sa le donn an c’è gnènt da fè…le vò sempre dì l’ultima !!

MARIO – Propi…!

TERESA – Se sa…

NITA – Mo co’ credé d’èssa i padron ??...(Alzandosi, a Teresa)…Vèn sa me Teresa ch’è méj…A t’facc véda la gambra tua…!!

TERESA – (Alzandosi)…Oh…Nita…ann’importa a la cnosc…(A Mario)…Te Mario t’m’aspètt préma da gì via…??...A t’voj fè gì a tò ‘n po’ d’roba par me a chèsa…
MARIO – (Si mette sull’attenti)…Va bèn…ajaspètt i ordin…!!

NITA – (Scuote la testa)…Simpatigh !! Dai…vèn anca te Mario, ch’a t’facc véda com a t’sistém la spósa…(Si avvia verso destra con Teresa).

MARIO - …An c’è bsogn…!!

PIETRO – (Insiste)…E va a véda no…!?...Acunténta ma stè donn…s’no le taca a scagnarè…!

NITA – Va la te…!!...Anca vojatre a si pulidi…

TERESA – Basta guardèi quand jartorna da la partida…!!

NITA – S’po’ la squédra del còr l’ajà pèrs …a la larga…!!

PIETRO – (Per troncare)…Gì a véda stà gambra…so…!!

MARIO – T’ha ragion…tant l’ultima parola l’ajè dle donn…!!

NITA – Se sa!!...(A Teresa)…Dai entra …e te Mario, movte…!!

Escono tutti di scena.


FINE PRIMO ATTO


SECONDO ATTO 

Stessa scena del primo atto – alcune settimane dopo – all’aprirsi del sipario, nessuno è in scena.

PIETRO – (Entra da sinistra e si rivolge a Nita che lo segue)…Alora Nita…me a vagh a la mutua par el controll…

NITA – Fa tutt bin bèn, amarcmand !! E fatt dè ‘na cura bèn fata par fè’ pasè ch’i dolor romantigh…E ma’l dutor di anca ch’an te va da magnè, ch’t’và stitigh e che t’fa mèl el stomigh…

PIETRO – (Seccato)…Se…e che me fa mèl i call…!! An me fè rida anca te ch’ann’ho voja par gnènt…Ajò da gì dal dutor d’i oss, miga quél dla panza…!!

NITA – (Insistendo)…Bè ? E sa quést…??...L’ha sempre studièd da dutor no..,?

PIETRO – Mo va là…!! S’l’è ‘n specialistigh d’ i oss, el s’intendarà d’i oss e basta…

NITA – (Poco convinta)…Sarà com te dic te…prò sl’ha studièd par fè ‘l dutòr…l’avrà studièd un po’ par tutt le rob…no ?

PIETRO – Par el stomigh toca gì da quél d’condotta…!!

NITA – Fa com te pèr…Basta che dop prò an te fa la lagna sa’l magnè…  “è tropp salèd…c’è tropp pép…ajò da magnè in bianch…e via de ste pass…t’ha più mèl te sota la coda che ne ‘l sumar de Pergulén…

PIETRO – Oh…A discorra sa te, an s’fa mèi nott…

NITA – Piutost…t’ha tolt el librétt…??

PIETRO – Mo se…se…

NITA – Cerca da fè ‘na roba alla svélta…an te pasè avanti come tu solit par badè a discorra…St’i giorne che t’si sotta mutua , t’pudréss fè anca qualch lavrétt déntra chèsa no ?

PIETRO - …Mo…me a digh…sa stagh mèl…an poss lavré…è giust…??

NITA – (Seccata)…E no…!! I t’l’ha proibid el dutor…!! Par dè ‘na spnelèda d’alumini ma i tub dla stufa, stà a véda che t’vén el mèl de còr adèss…!!

PIETRO – Ajò la trita lombarda…a stè a cuvion me fa mèl…!!

NITA – (Offesa)…Mo chi t’ha détt gnènt !!...Se an’t’po’ fè an fè…(Ritorna alla carica)…Prò i tub dla stufa jè in alt e an c’è propi bsogn da fè nisciun pigament o da stè a cuvión…tant par metta in chièr le rob cum l’ejè !!

PIETRO – (Per troncare la discussione)…Se Nita, cum t’vò te…ardarò st’arpulida ma i tub. Adèss prò a vagh, s’no an trov più i numbre par la visita…

NITA - …Ah…Pitre…Quand t’ha fatt, pasa in farmacia a tò ‘n po’ d’vitamén aricostituènt par me…stì giorne a m’sènt un po’ più giù del solit…! Ajò ‘na fiaca ch’a stagh in pìd par de piò…!

PIETRO – Par forza…t’lavor com una mata…An t’ha ‘n minud d’rechiè…!!

NITA – Chisà chi farìa le rob drénta chèsa sa m’ metésa a séda anca me…!!

PIETRO – Ecch, com te si fata…T’và da ‘n esagerazion a cl’atra ! La Teresa l’ha te da na mèn…no ??

 NITA - …Va là…! Lascia gì anca te ch’l’è méj…an me fè discorra tropp…’na mén…se…va a tò Micléna…!!

PIETRO – (Rabbuiandosi)…Adèss te vréss dì che nostra cugnèda l’an t’aiuda par gnènt…

NITA – Bèh…’n qualcò’ la fa…

PIETRO – (Rasserenandosi)…Oh…t’véd alora…!!

NITA – (Acida)…Se…la fà…la gambra ‘n do’ la dorma e… i smalt ma j ungh!

PIETRO – Adèss ann’ essa maligna…

NITA – (Risentita)…Me maligna ??...E già…!! Par te va tutt bèn…! Te t’si sempre fòra d’chèsa e an t’po’ véda e savé gnènt…Lia, nostra cugnèda, sa’l fatt che tant pagarà l’asigurazion…la s’créd d’essa a pension…toh’…ajò fatt anca la rima…!!

PIETRO – Eh…adèss Nita…!!

NITA - …Adèss co’…?? L’è propi acsé !! Quaion papà…!!

PIETRO - …Mo…

NITA – Mo co’…??...Lia l’an fa gnènt o guèsi…Quést l’è poch mo sigur…

PIETRO – (Bonario)…Mo miga l’è tutta colpa sua prò…!! E’ parchè l’ajè ancora sotta sciok…E c’vò’ ‘l tèmp par archiapè ‘l via…sa quél ch’jè capitèd…

NITA – (Poco convinta)…Già, te t’si specèl par comodè tutt…Intant prò, me a so’ stoffa…!

PIETRO - …Ah, par quést a t’poss dè anca ragion…

NITA - …La ragion l’ajà i matt…

PIETRO – (C.S.)…T’ha d’avé pacènza Nita…In fond, in fond v-nìra fòra un qualcò’ anca par noiatre a la fén dla giostra…

NITA – (Più calma)…L’è propi par quést ch’a port pacènza…che s’no…e al facc anca par mi fradèll, parchè lò…il merida ‘n gran bèl po’…

PIETRO – (Contento)…Ohh…Acsé va bèn Nita…Pacénza e soportazion, l’è sol quistion d’un antre po’ de giorne…

NITA – Se…se…dai, movte, che s’no t’fa tardi par el controll…me a vagh a preparè da magnè par ogg…(Esce da sinistra).

Pietro la guarda uscire – scuote la testa e poi si dirige verso la porta di fondo.

NITA – (Ritorna in scena precipitosamente)…Pitre…arcordte d’pasè ion farmacia par me…!!

PIETRO – (Già fuori scena risponde)…Se Nita…Amarcord…!!

TERESA – (Entra in scena – è in vestaglia da camera e si sta dando lo smalto alle unghie)…Bongiorne Nita…(Si siede sul divano).

NITA – (Dolce)…Oh…Tereséna mia…bongiorne…Te stà bèn…?? (Si siede accanto Teresa).

TERESA – Se…An c’è mèl…Prò stanott ajò durmìd poch un gran bèl po’…Ann’ho chius occh !!...m’avéva chiapèd un batiticc de còr che’l paréva che ‘l vléssa scapè fòra…

NITA – Te si sentùda mèl…??

TERESA – T’sa com’è…A sentì zumpè ‘l còr a cla manìra an da tant gust…!

NITA – E te, com tu solit an t’ha vlùd chiamè ma nisciun…

TERESA – A stagh già dand un sacch d’impécc a chèsa tua e an vrìa agiung-ne di atre…a stagh tutt el giorne senza fè gnènt, e te par causa mia t’si oblighèda a lavré com una negra…

NITA – (Fingendo)…Questa l’ajè bléna propi…!!...Te impicè…!??...Mo an me fè rida…!! T’si v-nuda maché par ardè so, miga par fè la serva…

TERESA – Mo me a m’sènt in debit…a vria fè tant par ann’essa d’pés…e invéc…

NITA – (Interrompe)…E invéc te stà maché bòna bòna…senza fè propi gnènt…t’ha da stèa aripos e basta !! È già molt che t’arfà i lètt…miga a a t’voj armandè a chèsa sciupèda e esavrida…!! Un bèl cavlé d’lavor sarìa, catto…!! Alora se che mi fradèl el farìa el putifèri …t’èl sa che lò el vo’ la mujténa sempre fresca e giovna…

TERESA – (Lusingata)…Lascia gì valà…frésca e giovna…!!

NITA – Parchè…ann’è véra forsi…?...Lascle dì ma me ch’a m’inténd …Mario el t’ha sempre cocolèda e tutt i lavor pesant drénta chèsa in t’i ha fatt fè mèi…!

TERESA – (Lusingata)…Oh…quést è véra…!! Mario mio l’è ‘n angiol, e te che t’si la surèla te si ‘n angiol e ‘na santa méssi asièm…Cum a farò a sdébitèm…ann’el so propi…

NITA – Adèss an esagerè…su…a sém…è véra de còr…quést è cèrt !...I genidor nostre i c’ha arlevèd bèn un bèl pò’…

TERESA – El post tra i angiol i l’ha truvèd sigur…bòni cum i era…!!...Te e Mario ajavé chiapèd tutt da vostre pèdre e da vostra médra. Mario mio l’è bòn un bèl po’…e…ma te a t’el poss anca dì…l’è armast com i prém més del matrimoni…tutt gentil e premuros ch’an t’ha ‘n idea…

NITA – Parchè, Pitre no…??...Pènsa che dop d’vent’ann de matrimoni mi marid l’è armast tèl e quèl…inamurèd de me com un giuvnetén al prém amor…Amarcord quand el me purtèva a teatre…in s’èl lugion…a véda l’opra…I prém tèmp tochèva par forza gì in s’èl lugion…c’èra da pensè a méta su chèsa…

TERESA - …Amarcord cum fossa adèss cla volta c’ha sém gidi tutt’e quatre a véda la LUCIA DI LABREMOLL !!

NITA -  E dop…?? LA MADAMA BUTARFLI…?? In t’èl tèrz ordin a sém gìdi…un palch sol par noiatre…A m’l’arcord bèn me…Ajèra in cinta dla Lena…in t’i tre més…

TERESA – (Congolandosi)…Ajavéva ‘n vestidén da mèza sera…che quand a l’ho méss, Mario l’è armast de stucch…sa i occh spalanchèdi e la bocca larga…Com un bugatt l’è armast da l’impresion…

NITA – (Con importanza)…Parchè Pitre no…??...El vestid mio l’era lungh fin ‘n ti pìd…Una fantasia d’seta cruda color caramèla d’limon sa disegnèd d’ì girasol rosci d’una meravéja ch’an te dégh..,Un spetacol d’vestìd l’era…un spetacol…!!

TERESA – El mia…?? Color rosa pallid…scavèd maché davanti (Indica con abbondanza)…sa tre pigon par fianch (indica)…e ‘na sfilza de buton d’vétre née chi sembrèva pitre prezios…(Si siede)

NITA – E cla volta al veglion di caciador a le Gabécc…??!!     

TERESA – (Gioiosa)…Oh!!...Nita, co’ t’m’ha méss in mènt…!! Le Gabécc…che festa cl’ajè stèda…T’arcord ch’i c’ha fatt anca le fotografì…??

NITA – S’ha m’arcòrd ? !! …Mo s’pudrà scordè dle rob acsé…  ??

TERESA - …Cèrt ch’i tèmp jè gambièdi, e ogg, miga s’po’ più fè quéll che s’fèva ‘na volta…!

NITA – Propi…Miga parchè un an pudrìa gì anca adèss a fè quatre zomp in t’un “nighète clubbète”…è parchè fintant che un l’era giovne e c’era i vécch drénta chèsa ch’ì badèva a fè tutt, un se pudéva sbizarì ‘n cuncén…

TERESA - …Mort i vècch…c’è caschèda la chèsa adoss…e acsé…adìo fèst…!!

NITA - …Po’ jè cmincèd a rivè i fiòj…Acsé, préma in se pudéva lascè parchè jèra pcéni…adèss ch’i è grand invéc…lori i scapa, e te a chèsa a cugia, stirè e fè da magnè…!

TERESA – (Un poco avvilita)…La vida l’ajè ‘na roda…Fortuna che ‘n qualcò’ s’è godud…!!

NITA – C’è chi sta pégg…Parchè almanch a chèsa nostra c’è la pèc e l’armonia…(Suona il campanello d’ingresso)…E adèss chi è ch’vén a scucè l’anima a st’ora…!?? (Alzandosi)

TERESA - …Me al so…!! L’ajè senz’atre la Marietta !! Ogg è giuvdé…e la vèn par la cinquéna da giughè al lott…!!

NITA – (Avviandosi verso il fondo)…Uffa che raza de ploja prò…!! (Va ad aprire la porta, poi rientrando)…Oh…chèra Marietta a si vò…?? V-nì déntra…!

MARIETTA – (Entra con una borsa della spesa in mano, che appoggia a terra vicino all’ingresso)…Bongiorne Nita…com a stè…??

NITA – Bongiorne Marietta…an c’è mèl…grèzi tant…!!

MARIETTA – (Vedendo Teresa)…Sòra Teresa, cum va ogg…??

TERESA – Acsé, acsé…se tira avanti…

NITA - …È véra Marietta cl’ajè ‘n po’ sbiàvida…??

MARIETTA - …Beh…!! Un po’ palidéna l’ajè…! Com’è Teresa, an vè sentì bèn…??

TERESA – Co’ vlé…Ancora a m’sò d’armétta del tutt…

NITA – El spavènt cl’ajà chiapèd l’è stèd gross un gran bèl po’…! E c’vò el su tèmp par ardè su e archiapè color, no…?...Mo se…Mi cugnèda l’ ajè ‘n po’ dura de comprendoni e l’an da retta par gnènt…Me a i digh sempre da gì a chiapè ‘na buchèda d’aria bòna…da fè dò pass fin ma la stazion o al molétt…mo lia, gnènt…!! La s’è méssa in testa d’essa d’pès…e la vrìa lavré, fè da magnè…spazè, stirè…d’ci vo’ Marietta s’l’ajè ‘n tle condizion d’fè tutt stè rob…!!

MARIETTA – Me an savrìa propi co’ risponda…parchè anca me al vostre post Teresa a ragionaria uguèl…an sarìa bòna gnanca  me d’stè a chèsa d’j atre acsé senza fè gnènt…!!

TERESA – T’sènt Nita…t’sènt…!!

MARIETTA – (Prosegua)…D’altrond, se vostra cugnèda la vè dic acsé…me a la starìa a sentì…a la starìa…!!

NITA – Ajavé chiapèd propi ‘nt’èl segn Marietta !! (A Teresa)…E adèss dì ch’ann’ho ragion…!! T’ha da stè a ripos e basta…!!

TERESA – Me an voj essa de pés…!!

NITA – E ardajla sa ste pés…!!

MARIETTA – (A Teresa)…Ann’è par intrométme…(Siede accanto a Teresa)…mo vostra cugnèda la parla bèn…Dèj rètta…!! Gì fòra a chiapè ‘na buchèda d’aria bòna…vè farà bèn senz’atre !!

NITA - …Specialmènt se un s’ha d’armétta in salud…!! (Siede in poltrona e cuce).

MARIETTA – Scusè sa gambi discors…mo ajavrìa un tantinén d’prèscia…Ajò pèrs ‘na muchia d’témp stamaténa par gì al merchèd ! Ogg l’è ‘l prém giuvdé del més, acsé préma da gì a chèsa a so’ pasèda maché a véda se stà stména s’gioga al lott o no…
NITA – (Sicura)…E parchè no…? Ajavé vIst anca vo’ che i numbre arcavèd da cl’incidènt i scapa fòra…a spargujon, mo i scapa …!

TERESA - …E préma o dop j avrà da vìnì fòra tutt’in fila…

MARIETTA – Quést è poch mo sigur…(Alzandosi)…Alora a giogh uguèl…cinquéna par Roma e terne par tutt le ròd…

NITA – Se…Adèss a v’dagh i sold …(Si alza e si avvia verso destra)…i mio e quéi dla Teresa…

MARIETTA – (Fermandola con un gesto)…An c’è prèscia…A i m’darì…!... Ajò da gì a chèsa de corsa…(va verso il fondo e riprende la borsa)…ajò cumprèd el pésc par fè ‘l brovétt e dò sfojatol da friggia …e a l’ho da custodì…

TERESA – A l’avé tolt dal “Moro” ??

MARIETTA – E no…! L’ha la roba frésca ‘n gran bèl po'…!!

NITA – (Ritorna verso il centro della scena)…Catto !! S’l’ha la roba fresca…el pésc suo l’è quél di barchétt…

TERESA – (Curiosa)…C’era molta roba in s’èl merchèd…??

NITA – (Pronta)…Al giuvdé c’è sempre poch…!!

MARIETTA – Ogg invéc pudéva stè…Cmincia ormèi l’estèd e i furistér i crésc …c’era tra i banch un sach e mèzz d’ tedesch, me paréva d’essa in Germania…

TERESA – Quatre sold i fa sa le scarp e i sutanén sti ambulant…

NITA – Parchè i romagnol sa i frutt, no ??

MARIETTA – Me la verdura e i frutt a i vagh a tò in piaza da i cuntadén…malé c’è la roba propi d’giurnèda…

NITA – Dle volt prò al martedè specialmènt in s’èl marchèd c’è dla roba bòna…le méla, i furmai…

MARIETTA – Prò toca stè atènt un bèl po’ ‘n t’èl pés…Miga parchè i te fréga…ma parchè i t’imbambola sa i discors…

TERESA – A m’arcord d’quand c’èra clò sa i furmai in t’l’angòl del consorzi…quél ch’il chiamèva bonpés…

NITA – A ce so’ caschèda anca me ‘na volta…Trenta grama de furmai d’ manch in do etti el m’ha ragnèd stè sgrazièd…!!

TERESA – (Ridendo)…Alora anca te, te si fata imbambulè da i complimènt…eh…??

NITA – (Un poco risentita)…E no…! Stè zuz-lon ! Jà fatt bèn a cavéj la licenza !!

MARIETTA – Prò l’era simpatigh…

NITA – Ma me el me fèva schif !!...M’ha bastèd ‘na volta sola…(Racconta)…Ajavéva v-dud in s’èl banch ‘na fila d’furmaj pegurén e ajò dmandèd quant i custèva…l’ha cmincèd a fè un sacch d’manigh … “Bèla spòsa de qua…Bèla spòsa de là…guardè ch’furmaj…sentì el parfùm…insomma par divla corta a m’so atruvèda in tla sporta un pèzz d’furmaj incartèd e tutt propi senza savé com…El bèl l’è ch’a l’ho paghèd e a m’so manca incorta . Tant a jera intuntida da le manfrén ch’èl m’ha fatt…!!

MARIETTA – E la carta ch’ì buta so…!??

TERESA – Se…la carta…l’è ‘l carton adiritura!! Par fortuna la gènt l’aja cmincèd a aprì i occh…C’era scrétt anca in s’èl giurnèl ch’sarìa ora da bsè la roba senza la carta…!!

NITA - …Se…se…anca par television jà parlèd de st’argomènt…

MARIETTA – Ce vrìa chi facésa na légg fata aposta…

TERESA – E già…magari sa’n articol sol… “ la roba l’ajà da essa bséda senza carta1”

NITA – Magari…!!...Mo dop la roba ‘n do’ t’la métt…?? …Tla gaida…!??

TERESA – Semplic no…??...Lori i pesa senza carta e noiatre donn a purtém carta, borsc de plastiga, piatt, cést, quél che c’fa più comod, insomma…

MARIETTA – Sarìa propi bén fatt…prò dop cum i s’atrovarìa i fabricant d’carta ??

NITA - …I avrìa da chiuda butéga !!

TERESA – Sa i sciopre chi lavora in tlè cartìr…

NITA – Embè…?? Se la légg inn’i sfagiolasa j arcojarà le firme par fè el referendo sbrogativ…!!

TERESA – E co’ i risolvaria…??...Noiatre a a fémm el contrareferendo…!! T’ha vést sa la légg del divorzi…

MARIETTA – (Siede)…E no…?? L’ajè ‘na roba bléna ‘n bèl po’ anca quélla…! ...Préma i fa la légg…Po’ dop i fa ‘nantra légg par scanclè tutt…e dop quèi ch’i è par el divorzi i fa ‘n antra légg ancora contra quéi ch’an vléva la légg…

NITA – Valà…!! L’ajè ‘na manfréna da rida…!! Me a digh che la lègg del divorzi l’ajè fata par ch’i ha i sold e basta…

MARIETTA - …Ahh !! Quést è véra…anca s’i dic  che sa mèzz miglion se fa tutt ! Mo miga i sold i se trova acsè par la strèda…ann’è miga i bruscolén !!

TERESA – E dop…quand che una l’ajè divurzièda co’ la fa…?? S’archiapa marìd…??

NITA – Parchè…ce sarìa bsogn…?? An s’pudrìa armana da per soli…!?

MARIETTA – Quést se…prò an t’sarést ne giovna e ne spusèda ne védva…e par giunta sa i fioj chisà do’…

TERESA - …E senza marìd…?? No, no…méj armana acsè, senza tant gambiamènt…

MARIETTA – El divorzi ann’è roba par noiatre…E po’, sa i marìd nostre, bòni com el pèn d’na volta…cla lègg, par me, la dvénta stantìa…

TERESA - …La farà la muffa…a vè’l digh me…!

NITA – (Maligna)…Tutt al piò pudrìa gì bèn par el marìd dla Roscia…!!

MARIETTA – (Ridendo)…Quésta se cl’ajè bòna sèl sèri…Ajavé propi chiapèd in t’èl ségn Nita…!!

NITA - …Me a so’ specializèda ‘n t’èl tir al bersali !!

MARIETTA – (Pronta)…A proposid dla Roscia…cum ve va sa cla gata…?

NITA – Méj an parlè…!! Ogni giorne la solida musiga…!!

TERESA – A l’ajò chiapèda a sgranadèd anca me…!!

MARIETTA - …A posta la Roscia la fèva la voc grosa…!

NITA – E quand…??

MARIETTA – Préma…s’èl purton…

NITA – (Irritata)…Co’ la fèva…??

MARIETTA – Quand a so v-nuda maché, l’ajèra in t’èl purton (Con ironia)…in compagnia dle solit…e la dcìva a voc alta…  “Le ‘n me fa pavura par gnènt, anca s’ l’ejè in dò…la gaténa mia…” Po’ la se incorta c’ha paseva me, e l’ajà basèd la voc…

NITA – (Scattando in piedi)…Adèss la s’métt a fè anca i comizi in s’èl purton…??(Mani nei fianchi)…Cla provasa a v-nì so a chèsa mia…A te schiaff ‘na sinfonia d’Betovén cla s’ha d’arcurdè par un pèzz…

TERESA – (Pepata)…E me…otrachè la sinfunia a j facc sentì qualcò’s’atre …le bastunèd ch’ann’a chiapèd la gata, le chiapa la padrona, le chiapa…!!

MARIETTA – (Si alza preoccupata)…O madòna…quést no…!

NITA  - (Arrabbiata)…Nooo…??...S’la vén a chèsa mia a dmandè scusa va bèn…mo se par chès l’ajalza ‘n cuncinén la voc a la cinciangol tutta sa stè mi mèn che i becamort i l’ha da tirè su sa’l cuchiarén…

TERESA – (Cerca di calmarla)…Valà Nita, stà bòna che tant quèlla, maché déntra l’an se fa véda !!

MARIETTA – (Cerca di riportare la pace)…L’ajè tutt voc e penna e basta…! Beh…adèss a vagh propi…(Si avvia verso il fondo per prendere la borsa quando dalla finestra si odono delle voci “Sòra Nitaaaa…Sòra Nitaaaa…!!”….A me sbaj…o i chièma ma vò Nita…?!

NITA – (Si porta alla finestra affacciandosi)…Co’…??...Mio…!!  A véngh giù subit…grèzi tant…!...M’è caschèd i lanzoj dla bughèda de sotta…!!

TERESA - …Oh…catto…!! È com’ è stèd…??

NITA – S’è schiantèd i fil in s’èl trazén…!! A l’avéva détt ma Pitre che i fil jèra fraid e tuchèva gambièj…! Mo lò…se…va a tò…!! L’armanda sempre da ‘n giorne a clatre. St’vagabond d’un scansafatigh…!!

MARIETTA – I om jè tutti dèl stéss stamp…quand s’trata d’fè un lavretén dentra chèsa e cum s’ì cascasa el mond adoss…

TERESA – Ajavé ragion…jè di fregmèdolc da rida!!

NITA – ( Verso il fondo) A vagh arcoja ch’i lanzoj…Chisà cum i se sarà ardott !?...Tant el curtìl l’è pulìd !! Le mundézz i le scariga tutt-le malé…manca sol da svoidè j urinèl e po’ a sém a post del tutt…!!

MARIETTA – (Sulla porta di fondo)…Sòra Teresa av’salùd…!

NITA – Teresa fa’n piacér valà…va a métta s’èl gas ‘na tighèma d’acqua par cogia i fagiulén…(fuori)

TERESA – (Si alza molto lentamente, va verso sinistra ed esce – la scena rimane vuota per qualche secondo)

PIETRO – (Entra in scena con in braccio le lenzuola cadute, si rivolge a Nita)…Ectè acuntentèda…a sò caschèd giust in punt par dè ‘na mèn…

NITA – (Un po’ arrabbiata)…Prò, s’t’avéss mèss el fil nòv, quést an sarìa sucèss…(Guarda le lenzuola)…Vàra maché …i s’è spurchidi tutti !! M’toca arlavéj…!!

PIETRO – (Appoggia le lenzuola su una poltrona)…Mo che spurchìd e spurchìd, jè armast pulìd an’t’véd…?

NITA – Mo stà zétt te, ch’an t’inténd afatt…!! Dai, vèn maché e aiud-me a pighèj piutost !

Nita assieme a Pietro piegano le lenzuola ad una ad una continuando a dialogare.

PIETRO – T’véd ch’inn’è sporch par gnènt…!?

NITA – (Sostenuta)…A sarò stèda fortunèda…prò se c’èra el fil nov…

PIETRO – Mo me co’ savéva cl’era fraid del tutt…!!

NITA – (Nervosa)…A tl’avéva détt o no…? E alora t’èl pudév gambiè…

PIETRO – (Cercando di calmarla)…Va bèn Niténa…Va bèn…al gambi ogg dop magnèd…t’si cuntènta…??

NITA – (Appoggia le lenzuola piegate sul tavolo da stiro)…Se…se…Piutost, t’si stèd al controll…?? Co’ l t’ha détt el dutor…??

PIETRO – Ch’a poss gì a lavrè tra tre giorne…Piu ‘n qua ajò da gi a fè i fangh…chiapè ‘l sol a maréna e fè anca ‘n po’ d’sabiadur…!

NITA – E ‘na francésca…!! T’si ‘n cerott par rida…!

PIETRO – (Ignorando l’insinuazione)…L’ha anca détt ch’ajavrìa da lavrè d’manch…e d’an sfurzém tropp…(Siede)

NITA – (Ironica)…S’èl lavor o dentra chèsa…??

PIETRO – Co’ t’dic…??

NITA – Gnènt…a parlèva da par me…

PIETRO – (Non convinto)…Sarà…

NITA – (Sbotta)…E che quél ch’dic i dutor s’métt in pratiga sol drenta chèsa…(Con voce in falsetto)… “ An me poss strapazè tropp…i l’ha détt anca ‘l dutor…” Véra quést…?? Prò quand s’trata d’gì a véda le partìd tra la piova el frédd, la név…quéll ann’è strapazz…l’è tutta salud è véra ??

PIETRO – Mo quést co’ céntra…??

NITA – C’entra, c’entra…!! Valà ch’a si birbi un bèl po’ voiatre om…!!

PIETRO – Gambiém discors che s’no stà roba la dvénta longa cum la camigia di gobb…!!
(Estrae dalla tasca un pacchetto)…Ajò tolt le vitamén par te ! C’è tutt, dalla A alla Zeta…Sa’n t’chiap forza sa quéstle an t’chiap forza sa niant’atre…

NITA – (Meravigliata)…Toh…!! T’si arcurdèd…méno mèl…!!

PIETRO - …Me sa tant che ogg te gira poch un bèl po’…!!

NITA – E già…!

TERESA – (Entrando da sinistra)…Oh…Pitre t’si arturnèd…?? Co’ t’ha dètt el dutor…??

NITA – (Ironica)…Cl’è ardòtt pégg d’un debit…!

PIETRO – (Non raccoglie)…Che cmincia a gì méj…Lundè  a poss gì a lavrè…

TERESA – A so cuntènta…

PIETRO – T’sa Teresa ch’ajò vést ma Mario…?

TERESA – E ‘n do’…??
PIETRO – Par el Cors…L’era stèd da l’avuchèd …M’ha détt che cla facénda la sta andand bèn un gran bèl po’…e che s’risolvarà tutt préma che un in s’l’aspètta…!!

NITA – Meno mèl…!

TERESA – (Contenta)…Me an végh l’ora d’arturnè a chèsa mia…

PIETRO – Mario el m’ha détt che staséra el s’è fa véda senz’atre…

NITA – Te, Tereséna mia, t’si stèda fortunèda ‘n gran bèl po’…

PIETRO – T’ha truvèd un marìd propi in gamba…ch’èl sa fè le rob propi bèn…sa’l giudizi!

NITA – (Orgogliosa)…Nun par gnènt l’è mi fradèll…

TERESA – Sl’avéssa studièd a st’ora chisà ‘n do’l sarìa…

NITA – (Un po’ piccata)…Se c’fussa stèd i sold par fèj tò un titol de studi… mo quand in tle chès manca i mèzz…par nun dì tutt…

PIETRO – Ormèi l’è acqua pasèda, e indrìa an s’po’ arturne…C’è sarìa ‘n antra roba invéc da dì ch’vè farà cuntènt…

TERESA – (Curiosa)…Co’ c’è…??

NITA - …Cuntènt…parchè…??

PIETRO – (Misterioso)…Sarìa ‘n mèzz segrét…

NITA – (Piccata)…E no…?? Adèss sta a véda che anca i om jà i segrèt…An ce fè rida valà…!!

TERESA - …Dai Pitre, arconta…!

PIETRO – (Titubante)…Beh…insomma…

NITA - …Uffa…!! Dai giò prò eh…??

PIETRO – Ecch…E che…Me e Mario ajavém pensèd da fè ma tutti ‘na sorpresa…

NITA – (Impaziente)…Insomma !! S’po’ savé se o no…?? Co’ l’è tutt sti manigh longh..!

TERESA – Ormèi t’ha cmincèd a parlè e t’ha da fnì par amor o par forza…

PIETRO - …E’ che…a duvrìa aspetè ma Mario…ecch…

NITA – Mo sicom t’ha apèrt la bocca, t’ha da parlè…e de prescia par giunta…!!

PIETRO – Adess sta calména e an t’arabì prò eh…!! Donca…alora…(Parla lentamente in italiano per dare più importanza alla cosa)…DONNE DI CASA NOSTRA…!!

TERESA – E adess co’  t’fa el comizi…??

NITA – (A Teresa)…SSssstt…!! Lasclè parlè…!!

PIETRO – (In posa oratoria)…PREPARATEVI AD UN EVENTO ECCEZIONALE ! ...DOPO LUNGO PENSAMENTO, I CAPI FAMIGLIA PIETRO, QUI PRESENTE E MARIO, ASSENTE…Bèla prò st’introduzion…

NITA – Dai giò…va avanti…

PIETRO – Se…Donca…HANNO DUNQUE DECISO E STABILITO DI PARTECIPARE CON LE RISPETTIVE CONSORTI E FIGLIOLANZE AD UNA…GITA TURISTICA A…

TERESA – (Prontissima)…Una gita…??

NITA – Turistiga…!!??

PIETRO - …Sissignore…!! …GITA TURISTICA FISSATA PER SABATO E DOMENICA PROSSIMI…Dò giorne in s’èl lègh d’Como e ‘na puntadéna in SVIZZERA…(Guarda la faccia di Nita e Teresa)…Alora ?? Co’ v-né pèr dònn…??

NITA – (Trasecola)…La…La SVIZZARA…Oh…madòna co’ t’mè dic…??

TERESA – (Sbalordita)…Che pensèda…! Che pensèda…!! (A Nita)…T’si cuntènta ??

NITA – S’a so cuntènta ?? (Mostra le braccia)…Vàra maché…!! Me v-nùd la pèll capona par l’emozion, miga no…!!

TERESA – E me…?? A sò tutta ‘n tremor…!! (A Pietro)…Ma com  v’è v-nuda sta bèla pensèda…??

PIETRO – Parchè le moj, ogni tant, l’è merìda un prèmi no…??

NITA – Alora an c’è nisciuna contropartida…

PIETRO – E par co’ ??

NITA – Parchè d’regola quand a pensè un qualcò’ par fè cuntènt ma noiatre donn, sotta sotta c’è sempre un qualcò’ che fa comod ma voiatre…

TERESA – T’ha parlèd propi bèn Nita…T’vò scmétta che c’è qualca partida de palon a Milèn…!!

NITA – Burlona…!!

PIETRO – (Calmo)…E invéc propi par gnènt ! …Sa’l vlé savé è già ‘na decina d’giorne che me e Mario ajavém prenotèd i post !! La gita l’ajè organizèda da i sindachèd…

NITA – Co’ a d-civa Teresa…?? O sport, o politiga o sindachèd…An se sfugg…!!

PIETRO – (Seccato)…O insomma…!! Pèr ma me o an si cuntèntle afatt…!? Al pudé d’ chièe e tond che s’fa tèmp a disdì tutt…!!

NITA – (Risentita)…Ecch com a sì fatt voiatre om…!! Basta fè ‘na dmandéna acsé par fè, che zacchete !! A v’armagnè le proméss in quatre e quatr’ott !!

PIETRO – E mo da com a parlè, pèr propi che ve dispiacia a v-nì ma stà gita…!!

TERESA – (Dolce)…Voiatre marìd dle donn an capì propi gnènt…!!

NITA – Chiapa so e porta a chèsa…T’ha vùd del lei…

PIETRO – Uffa…!! Che ploja prò…Insomma, sta gita la ve va a geni o no…??

NITA – Nooo…?? Ma a vném de corsa…

TERESA – E dì un po’ quand se part…??

PIETRO – Sabot maténa a le quatre, in pulman…Pésre, Bologna, Milén !...Visita al Duomo e pranzo in ristorante di lusso…Po’ a Como…un girétt in s’èl lègh e a nanna ! La dmeniga maténa…SVIZZARA…!! E a la sera s’arpart par turnè a chèsa…S’arivarà a Pésre vèrs le cinqv e le sei dla maténa…

NITA - …’Na strapazèda da rida…!!

TERESA – Prò la merida !! Mo t’pèns Nita…gì in Svizzara…!!

NITA – A pensèva par te e par Mario…Lundé ajavé da gì a lavrè…Cum a farì…??

PIETRO – Pensèd anca ma quést…’na durmidéna s’èl pulman…e po’ par ‘na volta an sarà la mort d’nisciun no…?

NITA – Quand’ è acsè !! (Proccupata)…Piutost…c’è da preparè la roba…i vestìd, el da magnè…

PIETRO – Ecch…incmincia l’agitazion…è comprés tutt in t’èl prèzz…viagg, magnè e durmi…

TERESA – Alora dò giornè da s-gnór !!

NITA – Senza fè da magnè e lavé i piatt !! Ann’i poss créda…me chiapasa ‘n colp s’ann’è véra…Toh !!

PIETRO – Ajavé da preparè sol un qualco’ par gambièss…’na camigia, un pèra o dò d’calzétt…

NITA - …E par durmì no…??...Camigia da nott, pigiama, vestaja…e po’ le mutand chèsi mèi scapasa ‘n sbaff de nicotina…

TERESA – Ogg Nita a gém a cumprè qualco’ d’nòv da méta adoss…

NITA – Se sa…! An s’po’ miga gì in Svizzara sa i solit stracc de tutt i giorne…

PIETRO – (Che ascoltando si era diretto verso la porta della cucina) Nita…Ormèi la bomba atomiga la scoppia malà…!!
NITA – (Scattando)…Ohh !! Mariavergin…I fagiulén in s’èl fogh…!!

TERESA – (Precipitandosi a sinistra)…Orméi i se sarà spaflèdi tutti…!! Un bèl cavlè d’lavor…(Esce a sinistra)

NITA – T’ha vist co’ sucéd a f+ perda el tèmp ma le donn…?? Noiatre an pudém mèi tirè su’l fièd…t’alz un momènt la coppa e sucéd el finimond…

PIETRO – (Meravigliato)…E sta a véda che la colpa l’ajè la mia adèss…

NITA – (Uscendo)…Quést è poch, mo sigur…!!

PIETRO – (Scuote la testa, siede e prende un giornale)…Mo te va a capì ma le donn…! L’ha ragion chi ha détt che sol Adamo el s’è truvèd bèn el prém giorne ch’l’è v-nùd al mond…parchè…?? Parchè l’era sol…el giorne dop el Padretèrne jà méss intorne ma Eva…e acsé…adio pèc…!!

FINE 
SECONDO ATTO

SIPARIO


TERZO ATTO 

Stessa scena del primo e del secondo atto – è il pomeriggio del giorno dopo.
All’aprirsi del sipario la scena è vuota – Paolo ed Anna entrano dalla porta di fondo.

PAOLO – (Chiamando la madre)…Ma…!! Oh ma…!! …An c’è nisciun…

ANNA – (Ferma sulla porta )…Le sarà fòra…

PAOLO – Chiùd la porta Anna…e vén déntra…(Richiama)…Ma…!! Oh ma…!! L’èn c’è propi…!!

ANNA – (Si porta al centro delle scena)…Se sta’nott a c’metém in viagg par la gita le sarà gìd a cumprè ‘n qualco’ par èl viagg…

PAOLO – Me a l’ho détt anca jarséra…an vagh e an vagh…!!

ANNA – Mo parchè…??

PAOLO – Parchè ?? Sa ge goduria do giorne in gìr sa’n imbarchèda d’ vécch…!

ANNA – (Offesa)…Grazie del complimento. Me a vagh…donca a sarìa ‘na vechia…!

PAOLO – Mo quést co’ céntra…!!? A vléva dì che s’an c’è ‘n po’ d’gioventu…me an vagh propi…!

ANNA – Bèh…t’farà cumpagnia ma me…!

PAOLO - …E no va…il cavalier servente…An me fè rida valà…te t’si mi cugéna e va bèn…prò me e te t’me sa dì co’l’è ch’a fém…??...No caréna…me an voj fè el papaloch tra ‘n branch de matusalém…ch’ì bé…i rid…e po’ i arconta che lori da giovin jà fatt quést e quéll…Vara Anna…me pèr già d-véda la scena… “A fém el coro…??!!”…tàca a dì un…e giò tutti a cantè “l’edera”, “vola colomba”…e ‘l “mazulén de fior”!!

ANNA – (Cercando di convincere Paolo)…Me a port el magnadisch…!!

PAOLO – E te, t’si cumvinta ch’i t’lascia sunè le canzon nostre…??

ANNA – Va là, ch’ì pièc anca ma lori la musiga d’ogg…stà tranquéll!!

PAOLO – Te girla cum te pèr…mo me ajò decis…an vagh, punt e basta…!!

ANNA – (Maliziosa)…Prò…se par chèsi c’ fussa la Rosanna…??

PAOLO – (Piccato)…Quést an c’éntra…

ANNA – C’éntra e com…!!...Me an t’farò ‘na gran compagnia…e da ‘na part a t’dagh anca ragion…prò se c’fòssa chi pèns me…

PAOLO – Te pènsa e créd cum te pèr…e po’ te t’va cuntènta véra…??

ANNA - …Be veramènt…

PAOLO – (Continuando)…Se sa…c’è ‘l post già prenutèd par el signor Giorgi…!! Lò el monta s’èl pulman a Bologna e te la compagnia t’l’ajà bèla che truvéda…Mo me…?? Ajavrìa da téna el mocòl ma te…??...No caréna…me dispièc propi…!!

ANNA – (Offesa)…Adèss t’si malign un gran bèl po’…!!

PAOLO – Va là Anna…l’è cum a digh me…E me, senza i cumpagn a m’l’ha sènt propi d’partì…

ANNA – Me a so che ‘n po’ de ragazz i c’è…!!

PAOLO – (Si siede e sfaoglia una rivista)…Se i fiulén…dai séi a i dodic ann…l’asil infantìl…

ANNA - …Bè…t’farà la balia sciutta…!!

PAOLO – Sfott…sfott quant te pèr…mo me an gambi idea…!!

MARIETTA – (Chiama da fuori suonando il campanello d’ingresso)…Sòra Nitaaa…!!

PAOLO – (Si alza di scatto e va ad aprire)…Oh…Buongiorno signora Maria…si accomodi…!

MARIETTA – (Entrando)…Paolo, an c’è la mama ? (Vede Anna)…Anna…cum te stà…? Te si fata ‘na bèla fiòla namaténa…!!

ANNA – Grazie…(Guarda Paolo)…Anche vostra figlia Rosanna è molto carina…

MARIETTA – Se…la po stè…!!

PAOLO – (Toglie dall’imbarazzo)…Signora Maria…la ma l’an c’è…vi serve qualcosa ??

MARIETTA – (Incerta)…Bè…an importa…anca la sòra Teresa l’ajè scapèda…??

ANNA – Si…le aspettiamo…le sarà gìd a fè qualca spesuccia…domani andiamo in gita turistica…

PAOLO – Tutti, meno uno…!

MARIETTA – Parchè te…?

PAOLO – Ajò prés un antre impègn e alora…

ANNA – (Con malizia)…L’è indecis…i manca la…

PAOLO – (Interrompe rapido)…Non manca niente…ajò da fè e an poss gì…!!

ANNA – Ma voi signora Marietta…proprio non venite…?

MARIETTA – (Allegra)…T’vò savé ‘na roba bèla ‘n bèl po’ ‘n bèl po’…??

ANNA – (Che ha capito)…A nì anca vò…!!
MARIETTA - …Ti ha indvinèd…!! Pènsa che fortuna ajò avùd…tre pusticén giosti giosti…!

PAOLO – (Dubbioso)…Mo alora…se i dcìva che i post jèra saurid da tre o quatre giorne…!!

MARIETTA - …Quand s’dic el destén…!! C’èra ‘n gruptén dl’Apsèlla, mèdra e do fioj pcéni, chi aveva prenutèd i post…e propi stamaténa, mi marid l’è v-nud a savé che u de chi fioj el s’è méss a lètt sa l’astirola…!!...Acsé mi marìd…a mèzzgiorne, scapèd dal lavor…l’è gìd a sentì da cla dòna se la gìva più in gita…

ANNA – E acsè l’ha cumprèd i bigliétt véra…??

MARIETTA – Propi acsé Anna…!!

ANNA – Alora…alora vén anca la Rosanna…!!

MARIETTA - …Mo se sa fiòla mia…E miga a la poss lascè a chèsa da par lia par dò giorne…!!

PAOLO  - (Allegro)…Mo…si accomodi signora Marietta…(Salta di gioia)…Evviva l’astirola…l’influenza, le buganz…viva tutt…!!

ANNA - …L’è…L’è cuntènt…!!

MARIETTA – Cuntènt de co’…?? C’vò propi ‘n bèl coragg a essa cuntènt quand la gènt la sta mèl…

ANNA – Ma no…e parchè…

PAOLO – (Pronto)…E’ per via della scuola…Almanch stì ragazz i starà ‘n po a ripos…Voi signora Maria ann’èl savè…mo ogg le scol lementèr l’ejè più dificil d’una volta…jà da sgubè dùr sti pòr fiulén…e ‘na malatia ogni tant la casca propi a fagiól !

ANNA - …Già…specialmènt…

PAOLO - …Specialmènt par i maestre…Anca lori ogni tant jà da chiapè ‘n po’ de ripos…vè pèr…??

MARIETTA – (Che non ha capito)…Boh…!! Me ma voiatre giovin an v’capésc propi par gnènt…A sì d’un stamp divérs …sarà colpa de stè mondacc birbacion che v’insegna ste robacc…(Si alza per uscire).

ANNA – Va via signora Maria…Aspetti…??

MARIETTA – (Già sul fondo)…No, no an poss propi…ajò ‘n po’ d’prèscia…Te Pavolo dì ma tu mèdra che d’maténa a la partènza, a ce sarò anca me…sa i mio…!!

PAOLO – Si…si…

ANNA – (Sorridendo a Paolo)…Stè pur tranquilla sora Maria che st’ambascièda Paolo an sla scorda d’sigur…

PAOLO – Ajò bòna memoria…
ANNA – …E l’interèss…

MARIETTA – (Uscendo)…Saludè ma le vostre mèdre…

ANNA – A sarì servida…

PAOLO – Buon giorno signora Maria…!!

ANNA – (Con un inchino)…Buon giorno signora Maria…!!T’ha propi la stòfa del cavalir servènt…!

PAOLO  - (Contento)…Si va tutti in gita…!! Bologna…Milano…Svizzera…!! Evviva…!!

ANNA – (Con finta indifferenza)…Me an capisc propi sta cuntentézza…!!

PAOLO – (Semplice)…A sò cuntènt d’gì a la gita…

ANNA – Mo se préma t’ha détt ch’an t’ niv…?!

PAOLO – (Meravigliato)…Cooo’…?? Me ajavrìa détt dte rob…??

ANNA – Se…Te…e t’ha anca détt che gnanca sa le canunèd te saréss partid sa noiatre…!!

PAOLO – Préma !! Adèss ajò gambièd idea…Parchè ??

ANNA - …Che scuffia…!!

PAOLO - …Chi…??

ANNA – Un giuvnott de mi conoscenza…

PAOLO – E …sarìa me par chèsi…??

ANNA – (Prendendo in giro Paolo)…Nooo…Teee??...No d’sigur…c’mancaria…!!

PIETRO – (Entra dal fondo seguito da Mario)…Entra pùr Mario…

PAOLO – Oh bà…Bongiorne zi…

PIETRO – (Al figlio)…Tu mèdra la c’è…??

ANNA – No zio…l’ejè scapèd…

PAOLO – Le sarà gìd a fè le spés par la gita…

PIETRO - …Fa sa…!!

MARIO – Tant , t’èl sa com l’ejè fatt !! I armèri jè stracolme d’roba, mo par gì fòra d’chèsa, un pèra de giorne, c’vò roba nòva !! E quést sucéd ogni volta…!! Mo te va a capì ma le donn…!!

ANNA – (Interrompe)…Zio Pietro…Paolo si è convinto…!!

PAOLO – Se…ajò arpensèdi…a véngh anca me…!

PIETRO – Arcordte bèn prò…an voj véda i mus lungh eh…!!

ANNA – Par quést ste pùr tranquéll zio…!

MARIO - …Mo te Anna…co’ t’si l’angiol custod…??

PAOLO – (Pronto)…È parchè l’Anna l’ann’avrìa avud na gran compagnia acsé…

ANNA – (Subito)…Ajò ‘l cavalìr…!!

PIETRO – A so propi cuntènt…che s’no tu mèdra l’an vnìva via cuntènta par gnènt…

MARIO - …Prò le tarda un bèl po’ stè donn…l’è urmèi le sètt…

PIETRO – (Si affaccia alla finestra)…Le avrà da cumprè tre o quatre valigion d’roba…

ANNA – Portè drìa tropa roba, l’è ‘n impécc da rida…

MARIO – Va’l a dì ma tu mèdra…t’sentirà ch’musiga…!!

PAOLO – Me a véngh via vestìd a la bòna…blugin e majétta…!!

PIETRO – Tant el rest t’èl farà purtè da me  o da tu mèdra…

ANNA – Paolo l’ha ragion…basta poca roba…par rigambi…

MARIO - …Quand s’va in gita, c’vò poch impécc…!!

PIETRO – Va’l a fè capì ma tu surèla…

MARIO - …E ma mi moj…

PIETRO – (Ha un illuminazione)…Stà a sentì Mario…A i fém un schérz…??

MARIO – Cooò’…??

PIETRO - …Se…dai…ai fém un schérz de chi bèi par quand le artorna…!!

MARIO - …Un schérz…com…??

PIETRO - …A i dcém che la gita l’ajè stèda armandèda ma st’atre més…

MARIO – (Ridendo)…Questa se l’ajè bléna…!! Sa le facc…!!

PAOLO – Me a vagh via…an vrìa véda ‘na scagnarèda…!! (Fa per uscire)

ANNA – E me l’istéss…ancora a m’arcord de clatra volta…!! (Fa per uscire seguendo Paolo)

PIETRO – Co’ c’entra cl’atra volta…
MARIO – Quéla l’ajè stèda véra sèl sèri…

PIETRO – Adèss è sol par fè dò’ risèd…

PAOLO – Noiatre a gém lu stéss…véra Anna…??

ANNA – E de corsa…!! (Fuori entrambi)

PIETRO – A si giovin…mo prò an capì gnènt…!!

MARIO – Tòca rida qualca volta no…??

PAOLO – (Sulla porta)…Si, si…Ah bà, dì ma la mama che i Rossi i vén ala gita anca lori…

PIETRO - …A se…?? E chi tla détt…??

PAOLO - ..E v-nuda la moj a avisè…!! (Fuori)

MARIO – Che Rossi l’è…èl marìd dla Marietta par chèsi…??

PIETRO - …Propi…’na bagajona par rida…

MARIO - …Méj…Almanch clè donn le jà da che discorra e le c’ lascia in pèc…

PIETRO - …Bèn détt…!! E po’ Rossi l’è ‘n mi amigh…e simpatigh un gran bèl po’ par giunta, in compagnia sa lò, se stà propi bèn…e s’rid…!!

MARIO - …Ah…méj d’acsè se mòr…A c’metém in fond ma’l pulman…a cantè, rida e trinchè…!!

PIETRO - …Sl’è par quést me ajò armedied dò fiasch d’vén bòn…Mo…dì un po’…stè schérz ma cle donn…??

MARIO – A i le fém propi…se, se…Quand le ariva…facia da funerèl…

PIETRO – Prò senza rida eh…?!...Intant a vagh a toh ‘n qualcò’ da béva…(Si alza esce e rientra con due bicchieri e una bottiglia di vino)…’Na buda la c’vò…Mario…!!

MARIO – Già…par schiarì la voc quand le ariva…

PIETRO – (Versa da bere)…A la salùd…!!

MARIO – Alla tua…!!

PIETRO – Alora, cum le jéntra ai dcém…

MARIO – (Interrompendo)…No, no…Préma a stém a sentì co’l’ejà d’arcuntè…

PIETRO – Propi…e dop, s’èl più bèl…la mazèda…

Si sentono delle voci provenire dal fondo.

MARIO - …Le jè lorle…!!

TERESA – (Da fuori)…T’l’ha jà pizighèda…??

NITA – (C.S.)…Propi in tla testa…t’ha vést che zomp…??

Le due donne entrano dal fondo vestite in modo elegante e con borse e pacchi e pacchetti in mano.

TERESA – (Entrando)…T’ha vist com la se rugolèda giù par le schèl…??

NITA – (Entrando ha in mano una scarpa)…Ha credeva d’avé rott el tach…!! Oh..l’ajà la testa dura prò…

TERESA – …Se…cum la padrona…!!

PIETRO - …Oh…co’ v’è sucèss…??

NITA – (Si rimette la scarpa)…Gnènt a t’ho schiafèd na scarpèda ‘n tla testa dla gata dla Roscia…

MARIO - …Pòra bèstia…!!

TERESA – (Appoggia i pacchi a terra)…Oh…Te t’si già maché…

MARIO - …E no…l’è più d’un ora ch’a v’aspetém…??

PIETRO – (Indicando pacchi e pacchetti)…Ajavé svaligèd tutta Pésre…??

NITA – (Piccata)…Ecte lò…el solit esagerèd…!!

TERESA – Ajavém fatt dle spesucc da poch…

MARIO - …Par la gita no…??

TERESA – Se sa…Miga spudéva gì via stracèdle…

NITA - …O cum le zegh-ne…

MARIO – Esagerèda…!!

PIETRO – A t’dirò Mario, che c’è gida bèn…(Indica i pacchetti)…me a credèva d’védle arivè sa’n strafèri d’roba…!!

NITA – (Risentita)…Me pregocredere, an voj fè la figura dla zaclona de front ma la gènt, préma de tutt parchè an so chi c’è s’el pulman, e po’ parchè ogni tant ajò ‘l diritt anca me da fè ‘n po’ d’roba nova…!!

TERESA – (Pepata)…T’ha détt propi bèn…e quést val anca par te Mario, chièr…!!

PIETRO – (Sfottendo)…I dic…è véra Mario…?...Che in s’èl pulman c’è…el Scià de Persia…

MARIO – (C.S.)…E no…!! Sa la Fara Diba…

NITA – (Si altera)…Se…e i Turlonia…!! Co’ c’è…?? Ajavé voja…!!??

PIETRO – (Fingendo)…No, no…tant la roba ch’ajavé tolt la pudrà servi anca più ‘n qua…è véra Mario…!??

MARIO – (C.S.)…Mo se sa…Sl’an servirà par dmén…la servirà par ‘n antra volta…

TERESA – (Sospetta)…Co’ è ch’te dic adèss…??

PIETRO – (Serio)…Nita, Teresa… ‘ni a séda…Ajò da dì ‘na roba poca bèla…

NITA – (Sedendo)…Oh…Madòna…!!

TERESA – (C.S.)…Co’ c’è…?? Co’ è sucèss…??

MARIO – (Fingendo)…E’ sucèss che la gita…(A Pietro)…dì te Pitre…

PIETRO – (Proseguendo)…Se…insomma…la gita…(A Mario)…Dì te Mario…

MARIO - …No..no…dì te dai…!!

NITA – (Si alza agitata)…Mo co’ l’è tutt stì manigh…??

TERESA – Mo…miga ce sarà ‘n qualco’ ch’an va par la gita…!!?

NITA – (Irritata guarda Mario)…Mo insomma, t’vò parlè ‘na bòna volta…??

PIETRO – La gita…

NITA – La gita ??

PIETRO – La gita l’ajè stèda rinvièda…

TERESA – (Sorpresa)…Ohhh…e parchè…??

MARIO - …Beh…i motiv precis in se sa…

PIETRO - …Roba d’sindachèd…in s’è méss dacord…

MARIO – (Conferma)…Già…i vrìa fè ‘na roba piò in grand…sa più gènt e più pulman…parchè quést l’è ‘l momènt adatt par metta insièm tutt i lavorador…

PIETRO – (Pronto)…Bsogna insomma aprofitè d’ogni ocasione e bata el férr quand l’è cald…!! Acsè, jà decìs d’armandè la gita d’un més…!!

MARIO – (Continua)…Parchè oar trovè ‘n punt d’incontre, c’vò ‘n po’ de tèmp…!!

Attimi di silenzio e delusione delle due donne.

PIETRO – (Guardando le donne)…Su adèss , an fè clè facc…
MARIO – In fin di cont l’è sol un rimand…!!

NITA – (Scatta in piedi adirata)…Ma me an m’ne fréga gnènt…!! La gita l’ajè stèda fisèda par dmén…e dmén la sa da fé…!!

TERESA – (Adirata)…Mo co’ sém dle bugatt…??

NITA – (Con energia)…Pìtre !! Te t’va da j organizador e de prèscia !!...Po’ t’i dic chièr e tond ch’in faga tant i bufon !! Me a voj gì a la gita dmén e no tra ‘n més…

PIETRO – (Cercando di non ridere)…Mo Nita…s’i ha decìs acsé…

TERESA - …I argambia…!!

NITA - …Pròpi…

MARIO – …Ormèi è tardi…jà avisèd ma tutti del gambiamènt…!!

TERESA - …E i va avisè ‘n antra volta ma tutti cla gida la s’fa…

MARIO - …Ann’è posibil…

NITA - …Cum sarìa a dì ch’ann’è posibil…??...Mo davér, davér…!!

PIETRO – (Con finto dispiacere)…E pensè che v-nìva anca Rossi sa la moj e la fiola…

NITA – …Anca la Marietta…??...T’ha fatt propi bèn a fem-le savé…!! Tereséna vén sa me…!! A chiamém ma la Marietta e po’ tutt-le tre e a gém dai sindaghèt…A voj propi véda s’in gambia idea…!!

TERESA – (Pepata)…Jà da sentì ch’sunèda sti martuff…!!

PIETRO – (Dolce)…Giò…dai…in fin di cont s’trata d’un més…e miga sarà la fén del mond…

MARIO – Par el rest è tutt uguèl…!!

NITA – Mo propi pargnèntissimamènt afatt…!! E le spés ch’ajavém fatt…??

PIETRO – Miga è roba da magnè…!!

MARIO – (Ironico)…Le e i vestìd…miga i va mèl…!

TERESA - …E già…ecte lò…Cristien Diorre !!...E me tra na mesèda ajavrìa da métta el vestìd cumprèd ogg…??

MARIO – (Meravigliato)…Parchè…ann’è uguèl…??

NITA - …Uguèl un corne…!! Voiatre om quand a capiri ‘n qualco’ sarà sempre tardi…

TERESA – Par certle rob a si indrìa com le palén di chèn basott…

NITA – Propi véra…e se tra’n més le pasa d’moda…??

PIETRO – Mo an ce fè rida…!! Capirà…par un més d’diferénza…

NITA – Més o no, maché an s’gambia ‘n bèll gnènt…!! Dmén s’và a la gità…!! Vèn sa me Teresa…

TERESA – (A Mario e Pietro)…Bèj papalocch ch’a sì…!! Bòni a béva e basta…!!...Dai Nita…adèss i ce sènt…!! Mo davér, davér…!! (Le due donne fanno per uscire).

PIETRO – (Calmo)…Aspetè ‘n momènt…

NITA – (Rivolta a Pietro)…T’po’ fè d’manch a parlè…tant an stagh a senti più gnènt…

MARIO – ( Ridendo)…A ce si caschèdle eh…??

TERESA – (Sorpresa)…Cashèd ‘n do’…??

PIETRO – (Ride di gusto)…T’ha vést Mario…le jà bechèd piò mej d’i pción dla piaza…!!(A Nita)…Vèn otra Nita…l’è stèd un schérz…!!

NITA – (Sorpresa)…Coooo’ ??...Un schérz…??

MARIO – Se…ajavém inventèd tutt par stè ‘n po’ alégri…!!

PIETRO – Sa dmén le risèd quand arcuntarém ste fataréll…!!

TERESA - …E rida a le spall nostre è véra…??

NITA – (Avvicinandosi a Pietro)…Brutt invurnìd ch’an te si atre !! E quést second te sarìa ‘n schérz…?? Fém girè le scatol acsé…A so stèda le par le da tirè giò qualca stécca miga no…

PIETRO – Dai so…Niténa…an fè ‘na tragedia adèss…

NITA - …Stà a véda ch’ajavrìa anca da rida…

TERESA - …Roba da chiapèv a schiadorèd…miga no…

NITA - …Se…propi…!! E s’an bastasa a fém la giunta sa i tach dle scarp…!! Com ma cla gata…

PIETRO – (Timoroso si rivolge a Mario)…Mario…gém fòra…me sa che cmincia a butè béva…!!

MARIO – T’ha ragion…è méj tajè la corda…

NITA – Se…l’è méj par tutt’i do…ch’a chiapè la strèda…

TERESA - …E se vlé turnè a magnè, nì pùr…mo guèi a chi s’azarda ad aprì bocca…!!

PIETRO – (Uscendo velocemente)…Sissignore…sissignore…!!

MARIO – (Seguendo Pietro) E cum s’farà a magnè senza aprì bocca ?? A magnarém s’al nés…!! (Fuori subito).

NITA – (Si arrabbia)…Gì via sa…!! Gì via subìt…!! Imbecéll ch’an si atre…!!

TERESA – Mo pènsa te…Eh…?? Mét-me adòss ‘n agitazion acsé…!!

NITA – Me an so’ propi quand i le pènsa…

TERESA – A la nott sti scaldapìd ch’inn’è atre !!

NITA – Ajò ‘n so che adòss…(Vede i bicchieri e la bottiglia)…Toh…Préma i bé…e dop tòca ma noiatre a métta a post…

TERESA – (Prende i bicchieri e la bottiglia e va verso destra)…Madòna…piò ajarpèns e piò me vèn el nervos…

NITA – E no…!! Puténa vigliaca…préma cla gatacia sa le piscéd…dop chi dò bamblon sa i schérz del càvle…roba che arpensèi…vèn voja da chiapè ‘n baston e sdruginij la schéna…

TERESA – I m’ha arvinèd la serèda…di che Mario el venga intorne a fè el cascamort e ‘l simpatigh…a i dagh me…

NITA –  E già…!! Ch’èl provàsa Pitre a fè la voc dolcia e i complimènt…e po’ ‘n t’èl lètt a slunghè la gambténa…

TERESA – …Se…la gambténa…!! Mario l’avrà da fè ‘l coll più longh d’un ora d’nott…trachè…!!

Suona il campanello d’ingresso poi voce da fuori scena, infine entra “La Roscia”.

ROSCIA – (Senza attendere invito)…E parméss…??

NITA – (Gentile)…Avanti…(Vede la Roscia e cambia tono ed espressione)…Bèh…?? Adèss co’ c’è…??

ROSCIA – (Contenendo la collera)…Scusè s’ajéntre senza essa stèda invitèda, ann’è t’el mi caratér gì a fè le discusion a chèsa d’atre…prò stavolta  (A Nita)… ajavé pasèd el segn…!!

NITA – (Controllandosi)…El segn de co’…??

TERESA – (Ironica)…La javrà da fè ‘n ambascèda par cont dla gata…!!

ROSCIA – Propi acsé…!!

NITA – Ah…se…?? (Brusca)…E alora d-cì quél ch’ajavé da dì e a la svélta che noiatre ann’avém el tèmp da perda propi par gnènt…!!

ROSCIA – (Agitata)…E invéc èl tèmp al trovarì e com…O a me stè a sentì fin in fond o s’no…

NITA – (Aggressiva)…O s’no…??
TERESA – (C.S.)…O s’no…??

ROSCIA – O s’no a métt la facénda in t’lè mèn de chi so me…!!

NITA – (Ironica)…E…de grèzia…chi sarìa sto’…??

ROSCIA – (Pesando le parole)…Sarìa ‘n avuchèd sa i fiocch sarìa…s’an lasciè gì da m-né ma cla gaténa mia, va bèn…??

NITA – (Fingendosi spaventata)…T’sént Teresa? …L’avuchèd…

TERESA – Se…Quello delle cause sballate…(Ride)

ROSCIA – (A Teresa)…Beh…?? Co’ ajavé da rida…Fè in modi da stè a la larga da stà facénda, in t’èl vostre interèss capìd…??

TERESA – Sènt Nita…L’avocadéssa…!!

ROSCIA – Intant a port la gata dal vetrinéri…po’ s’vedrà…!!

NITA – Me, sa fossa in vo’ a la purtaria adiritura a Roma…i dic che ‘n t’el Foro Romano c’è i gatta stuff…

TERESA – (Interpretando)… E se c’è i gatt a stuff, c’è sarà anca i dotor di gatt più in gamba…specializèdi par curè le brignocol…!!

NITA - …Quéli che s’forma sa le tachèd dle scarp…

ROSCIA – (Arrogante)…Me an so v-nùda par essa portèda in gìr !! Ma par avisè che se la facénda la s’ripét…a v’denunzi ma tutt’le dò…

NITA – (Si altera)…A denunziè ma chi…??...Ma me…??....Ma lia…??...Mo lasciè gì valà…an me fè rida par gnènt…un po’ cl’an gira…

ROSCIA – (Stesso tono)…Oh insomma…!! Ajavé da lascè in pèc le bèsti…Va bèn…?

NITA – (Tono alto)…E vo’ fè lasciè gì ma la gatacia vostra da v-nì a piscè ‘n t’èl spigol de chèsa mia…!!

ROSCIA – (Meravigliata)…Quésta se l’ajè grosa…!! La mi gaténa stè spurcarì, an le fà…

TERESA – Sta véda cla usa i “Lines” com i fiulén…

NITA – (A Teresa)…Se…propi i Lines…!! Malé c’vò ‘n sciùr da damigièna, trachè i Lines…!

ROSCIA – (Agitatissima)…Savé ch’m’avé cmincèd a scocè…??Me, a vò avisèd…sta facénda a la métt in tlè mèn dl’avuchèd…

NITA – (Sempre a voce alta)…Ma fè com ve pèr…an me fa ne cald e ne frédd…Ajò la coscènza a post me…!!

ROSCIA – Quést è da véda…!!
TERESA – Me tréma le sacocc da la fifa…me tréma…!!

ROSCIA – Vò an fè tant la simpatiga !! S’vedrà a la fén com la và a fnì…!!

NITA – (Stanca)…Oh…insomma…a vo’ fatt entré a chèsa mia par educazion, parchè da me l’educazion e la creanza l’an manca…donca stè cum sa da stè senza fè tant la gradasa…chièr…?!!

TERESA – La porta, tant par intendce l’ajè armasta aperta…

NITA – (Continua)…E a pudé scapè anca subit…(Mani sui fianchi)…Mo stè bèn atènta da nun cimentè tropp parchè le manìr pàr gì fòra, l’ejè più d’una…!!

ROSCIA – (Cercando di contenere la rabbia)…Bèh…me an la voj tanta longa …quél ch’ajavéva da dì, a l’ho détt…(Con delicatezza)…Prò me fa spéc ‘na roba…che propi te, Nita…che tsi stèda cumpagna de scola sa me…adèss t’me da del vò…e t’me dà anca contra par giunta…oh…ann’avrìa mèi crés ‘na roba acsé…!!

NITA – (Replicando)…A scòla l’era ‘n antra roba…ajèrmi fiulénle…e po’…te t’èr diversa…

ROSCIA - …Diversa…cum…??

NITA – (Secca)…Da cum t’si ogg…e basta…!!

ROSCIA – Me, se propi t’èl vò savé…an so’ gambièda afatt…Tutti i s’arcorda d’me…L’Osvalda…quélla dle scol mèdi…quélla cl’ajèra l’alegria in persona…!!

NITA – Quést ann’èl poss neghè…(Ironica)…Tantè véra ch’anca adèss, dop de tant’ ann, c’è sempre qualch’d’un che t’vén a trovè…Vera Teresa…??

TERESA – (Ironica)…E no…!! Ajavé propi dle bèli cnoscènz…e anca moltle…I fa la fila par v-nì a trovè ma vò…com a la Mutua…!!

NITA – T’ha détt propi bèn Teresa…!! Anca a la Mutua par le visit c’è la fila…

ROSCIA – (Seccata)…A chèsa sua ognun fa quél chi pèr e pièc…!! E me a so padrona d’ricéva chi me fa comod…!! O vè fa rabia…!!??

NITA – Rabia…??

TERESA – Ma no’…??

ROSCIA - …E po’ me s’ha so simpatiga ma la gènt , ann’ho da renda cont ma nisciun…e manch e manch ma te…!!

NITA – (Risponde al posto di Teresa)…C’mancarìa anca quésta adèss!!...Te t’si padrona d’fè rentrè a chèsa tua chi t’pèr e pièc…se méi t’la vedrà sa tu marìd…!

ROSCIA – (Arrabbiata)…Giustapunt !! Le facénd mio, ma jatre l’enn’ha da interesè par gnènt…e se t’fa qualca alusion fòra d’post…arcordte bèn ch’ajò dle amigh bòn e sant ch’l’è podrà testimoniè par me anca in tribunèl…

NITA – (A Teresa in modo ironico)…Se…com la Pèpa…

TERESA - …E tuta cl’atra congréga d’intorne…!!

ROSCIA – (Seccata)…Aah !! Mo alora è propi véra che ma qua déntra c’è ‘n cov de ptégol !

NITA – (Piccata si avvicina alla Roscia)…Adèss ninéna stà bèn aténta a com te parle , t’ha capìd…?? An cimentè ma’l chèn ch’èl dorma…!!

ROSCIA – (Calma)…Parchè…?? Ann’è véra forsi…??...Tra te, tu cugnèda e cl’atra…bòna anca lia…la Marietta…!! A fè ‘n trio…a vrìa essa ‘na béndla par pudé sentì tutt le vostre maldicénz…!!

TERESA – (Risentita)…Sentì bèn, bendulona…!! Stè bèn atènti a cum a parlè, s’an vlé truvè le noj…Donca, misurè bèn le paròl…!!

ROSCIA – (Pepata)…Vò ste zétta, ch’an si stèda chiamèda in causa…!!

NITA – (Facendosi sotto)…A chèsa mia parla chi voj me !! E te Roscia, s’t’ha voja d’fè cagnèra e dentra chèsa mia…t’ha sbajèd strèda…!!

ROSCIA - …Préma de tutt, a me chièm Osvalda…e no Roscia…(Acida)…Quindi stai ben attenta alle parole che dici mia cara perché potresti pentirti amaramente…

NITA – (Alza la voce)…An t’me fa paura caréna…!! Anche stè parle il talièn …parchè lo so parlaro anco io…!!

ROSCIA – (Teatrale)…Signori si è per nascita !!

TERESA – E no…?? La Marchesa…!!

ROSCIA – (A Teresa)…Vo’ stè ziténa ! C’è ‘n qualcò’ anca par vò sa parlè tant…!!

NITA – (Inviperita)…Adèss basta!! T’ha pasèd i limit dla pacènza !! (Con il dito puntato verso l’uscita)…Fòra d’chèsa mia, capìd…??

TERESA – (Agitata)…Se, ve cunvièn a gì via fintant cla strèda l’ajè sciutta bòna dòna…!

ROSCIA – Bòna dona ma meee…?? Stè atènta a cum a parlè parchè alora a gambi musiga…!!

NITA – Dì ‘n po’ Osvalda…co’ t’va cercand rogna…??

TERESA – Lascia perda Nita…tant se sa…!

ROSCIA – (Arrabbiata)…Se sa co’…? Co’l’è ch’se sa…d-cì ‘n po' so…!!

NITA – A t’èl digh me co’l’è ch’se sa…è che da quand te si v-nuda a stè de chèsa maché…è gambièd tutt…!!

ROSCIA – E co’ sarìa gambièd…?? Sentém anca quésta adèss…!!

TERESA – Tutt e….basta…!!

NITA - …L’ambiènt par préma roba…!! Anca se quést l’è ‘n casamènt popolèr , l’era sèri préma…

ROSCIA – (Interrompe)…Préma ch’a v-néssa me véra…??...Quésta se l’ajp grosa !! Sarà
‘l cuntrèri sarà !! Me se ch’ajò truvèd  ‘na masa d’gentacia, d’linguacc e petegòl…A stèva con un Césre préma d’nì maché…!!

TERESA – E alora artorna da ‘n dò  t’si v-nùda…!!

ROSCIA – (Le guarda capo-piede)….A me sembrè dò giamblén…!!

NITA – (Arrabbiata)…Giamblèna ma mee…!! Mo pènsa par te piutost, zaclona ch’an t’si atre…

ROSCIA – (Piccata)…Me, par tu norma e regola, an vagh a cumprè le scarp e i vestìd in t’èl trébbi…

NITA – E no…!! T’ha sentùd Teresa…La signora la va a la botiqque…!!

TERESA - …Se…la botiqque d’Barbarancia…!!

ROSCIA – (Minaccia)…An so chi me ténga…!!

NITA - …Par fè co’…??

TERESA – E già…!! Par fè co’…??

NITA – Mo va fòra, va là, TRIPONA…!!

ROSCIA – (Adirata)…TRIPONA ma mee…!??

NITA - …Se…propi ma te…!!

ROSCIA – (Si mette in posa)…Seee…!! Te piac-ria ma te ‘na linea cum la mia…!!

TERESA – (Maligna)…Sa tutt chi bust e sospensòri, al so anca me al so…!!

ROSCIA – (Offesa)…Me clè rob…?? Chesimèi voiatre …sa cla pasèda d’piavlétt de san jusfén …Ve tòca par forza fè le imbotidùr sa la gomma piomma…!!

NITA – (Indica se stessa)…Maché i piavlétt inn’è pasèd d’sigùr…l’è tutta roba naturèl cum l’ajà fatt mi mèdra…!!

TERESA – (Sicura) Noiatre a ce vestém senza agiungia propi gnènt…!!

ROSCIA – Parchè…me see…??...Se propi al vlé savé, me sotta an port propi ‘n bèl gnènt !!

NITA – (Ironica)…Oh…ma quést se sa…!! Acsé s’fa préma…Vera Teresa…??

ROSCIA – (Punta sul vivo)…Anca quésta ajò da sentì…!! Anca quésta…!!
TERESA – (Irinica)…Me a d-cirìa che invéc s’dic el véra…no Nita…??

ROSCIA – (Fa il gesto di dare uno schiaffo)…An so propi chi me ténga…

NITA – (Inviperita) E t’avréss anca ‘l coragg da ricorra ma le mén…?? E déntra chèsa mia par giunta…?? (Indica la porta)…Fòra subit, scandalosa ch’an’te si atre…!!

TERESA – (C.S.)…Fòra ! Fòra!...Lavandèra…!!

ROSCIA – (Frenando l’ira)…Insultè pur !! Insultè…!!...Ajavé da ringraziè ch’an sò a chèsa mia che s’no…!!

NITA – S’no co’…?? Stà sigura che me i pìd a chèsa tua, gnanca da morta i métt…!!

TERESA – Donca ste ziténa e gì via !! L’è già molt ch’a pugè i pìd ancora ma qua d-dèntra!

ROSCIA – E na maténa…!! E ch’ojà adèss i pìd mio, la rogna…!!??

NITA – Quést al savrì vò…!!

TERESA – Quésta l’ajè ‘na chèsa rispetèda e onorèda…capìd…??

ROSCIA - …E no va !! Sta a véda ch’av guast la reputazion…!!

NITA – Propi acsé…!!

ROSCIA – Mo pensè par i cornacc vostre…(A Teresa)…e vò ma vostra fiòla…!!

TERESA – (Offesa)…Cò javé da dì s’èl cont d’mi fiola ??

ROSCIA – (Indifferente)…Me…?? Gnènt !! S’fa par dì cla gìra anca lia…la vén girand ecch…!

TERESA – (Offesa)…Oh…Madòna…!! Adèss la métt in mèzz anca ma i fioj…t’sènt Nita…? T’sènt…??

NITA – (Arrabbiata)…Me an dégh più gnènt…a paròl…Ormèi a cminc a fè i fatt…!!

ROSCIA – (C.S.)…An t’me fa pavura caréna propi par gnènt s’lè par quést…(Calma)…Ma con voi due in fondo in fondo è molto più meglio non dire nulla…

NITA – (Sempre fuori di se)…E Na putèna vigliaca ancora an’t’lasc gì…??...Fòra d’chèsa mia e de corsa che s’no…!!

ROSCIA - …Che s’no cò’…?? A m’so stuffa d’sentì ste vostre vampulèd !!

NITA – Insomma tla vo fè fnida se o no…??

TERESA – A c’avé rott abastanza…Arcurdèv che se me scapa la pacénza…

ROSCIA – (Ironica)…A chiamarò ma’l centetredìc…!!

NITA - …Se…par l’ambulanza par te…!!

TERESA – (Ironica)…Parchè an chiamè el novanta…??

NITA - …Già…la pavura…!!

ROSCIA – (Se ne va stizzata)…BONGIORNE !!

TERESA – (A Nita)…T’ha vést…?? A sém a le manovre di suldèd…Adèss la métt in pratiga la ritirèda strategica…

ROSCIA – (Torna indietro)…Dì un po’ caréna…!! Co’ t’vò lascè tra le mèn mio chi quatre pél dla testa…??

NITA – (Facendosi sotto)…Prova no…Prova a tuché ma mi cugnèda se t’si bòna…!! A te cinciangol tutta sa ste mèn che i becamort i t’ha da tirè su sa’l cuchiarén…

ROSCIA – (Adirata)…Sbrufona…sa’n spùd a t’afogh…!!

TERESA – (La spinge verso l’uscita)…Mo gì fòra…gì fòra…!!

ROSCIA – A vagh…a vagh…e senza tant spinton…a me sembrè le befèn de cagagnocch…!! (Esce rapida).

NITA – (Sulla porta)…Va là…anca te…an t’si ‘n gran cinar…!!

TERESA – (Alternativamente con Nita sulla porta)…Zaclóna ! Scialaquèda ! Lavandèra ! Mundézza !!

NITA – Scarciofna !! Linguaccia !! Giamblèna…!! (Pausa)…SCROVVA !!!

TERESA – Dai, vèn déntra Nita…lascia perda ma cla zuzlona…!! Cèrt cl’ajà ‘na bèla facia tosta prò…

NITA – Se…propi ‘na facia com el c….

TERESA – (Interrompe)…De drìa !! Par dìla pulida…

NITA – Mo vàra te co’ ha da capidè…!! A m’sènt tutt un convuls…!!

TERESA – Propi ‘na bèla giurnèda se…!! Adèss cla scarciofna, préma chi dò scèp de marid sa la gida armandèda…(Siede sul divano)…Ajò la vita schianta…!!

PIETRO – (Entra dal fondo seguito da Mario)…Mo co’ è tutt stè bachèn…??

MARIO – Par le schèl c’è la Roscia cla fa l’inferne !!

NITA - …E lasci fè l’infèrne …T’vedrà cl’ajavud le sua…!!

PIETRO – (Preoccupato)…E da chi…??

TERESA – Da me e da la Nita…
MARIO – (Preoccupato) Mo, ajavé mèssi le mèn adòss par chèsi…??

NITA – Chi…?? Noiatre ??...Se…aspèta ch’me vagh a spurchi le mèn sa cla putt…

PIETRO – (La blocca)…Adèss an dì le parolacc…

NITA – E no…?? Sta a véda ch’a l’ajò da chiame “SIGNORA”…!!

MARIO - …L’ejè rob ch’l’en c’interessa…

TERESA – (Pepata) Già…Voiatre a si sempre fòra…mo quand certa gentaréna la vén dentra chèsa, second te , co’ savrìa da fè...??

PIETRO - …A vl’hò détt un sacch e mèzz de volt…ann’i avé da dej l’aziga…!!

NITA – (Risentita)…E no…Sta a véda ch’a l’ajò da invidè a to’ el the…!!

TERESA – Se, el thè dle cinque…cum i inglés…Mo an ce fè rida…

MARIO – (Stanco)…E alora piagné…!!

PIETRO – (A Mario)…Lascia ch’le faga cum i pèr…(A Nita e Teresa)…Arcurdèv prò che chi romp pèga e i cocc jè i sua…

NITA – (Scatta in piedi)…Adèss basta!! A c’avé scucèd l’anima…(Perentoria)…Te Pitre, va subìt a capè l’insalèda e senza dì gnanca ‘n ma…!!

TERESA - …Acsé t’impèr a purtè in gìr ma tu moj…!!

MARIO – (Si rivolge a Pietro ridendo)…Il padrone sono me…mo chi cmanda l’è la moj…!!

TERESA – Te an rida tant…Stàsera i piatt t’i lèv te …va bèn…?? E mosca !!

MARIO – (Meravigliato)…Mo, co’ sarìa sta’ roba adèss…??

NITA – Sarìa che s’an gì via a la svélta a fè ‘n qualcò’…s’busca anca…!!

PIETRO - …Questa è da véda…!!

NITA – (Irata)…Véda o non véda è lo stéss…!! Via…gì otra…!!

TERESA - …E quést val anca par te…!!

MARIO – (Mite a Mario)…Dai gém via…C’è marétta ogg…

TERESA – (A Mario indicando bottiglia e bicchieri sul tavolo)…Te, tant par cmincè porta via stà roba lèvla e mettla a post…è chièr…??

MARIO – (Impaurito)…Se…Se…!!

PIETRO – (Che era stato ad osservare la scena calmo si rivolga a Nita)…Scusa tant…Nita…mo l’insalèda dop ch’a l’ajò capèda…a l’ajò anca da cogia…??

NITA – (Afferra al volo un pacchetto che era sul tavolo e lo lancia a Pietro)…Ah see…T’port anca in gìr adéss…?? Alora chiapa quést …!! Te néssa la gòba…!!

TERESA – Brutti invurnìdi ch’an si atre…!!

Pietro e Mario riescono ad uscire a sinistra molto velocemente e ridendo sonoramente !

SIPARIO RAPIDO

FINE