A VALLETTA DU PATRI ETERNU
Commedia brillante in due atti di
Rocco Chinnici
PERSONAGGI
Gnaziu capu famigghia
Carmela mugghieri
Mariuccia figghia
Verdiana niputi di Gnaziu
Vicenzu cumpari
Cuncetta cummari
Dottore
(Quando si pensa male degli altri, i
guai peggiori ce li troviamo addosso. Tutti siamo soggeti a sbagliare,
e nessuno escluso può, degli altri, farsi meraviglia; tanto che
Vincenzo pensando che la comare fosse…)
(Scena ad atto unico, composta da
misere cose: un soggiorno come tanti se ne trovano nelle famiglie
popolari. Molti errori sono voluti per mettere in evidenza anche il
volere italianizzare le parole e quant’altro).
CARMELA
Ora dicu ju, no ’nn’avivi avutru
tempu di ‘nvitari a sta to niputi di l’Inghilterra? Avissi a sentiri
quantu lingui ca parra oltri o ‘nglisi? E chi scilinguagnulu ca havi! O
Diu però si nni capisciu ‘na parola di chiddu ca dici! Sulu ‘na cosa
capivu, chi sarebbi chidda di vuliri essiri sirvuta a bacchetta! Je
would this, Je would that, Je would that other (lo dirà in un inglese
locale. Poi continuerà col francese, anch’esso detto alla sanfrasò). Je
vulì quil, je vulì quill’autri… Comu si ju trasivu ‘n ferii; non haju
cchiu tempu di grattarimi a testa cu sta signurinella casa casa. E comu
cumanna! Pari chi rrivò all’albergu! E poi, a quannu a quannu ci dicu
chi ma vogghiu purtari a chiesa, pigghia e mi rispunni dicennu: today
venire nix!
GNAZIU
(Non capisce e si allarma) Cchiù
tardu venire nix! E cu è st’avutru unu? Quarchi amicu so ‘ngrisi, e
voli veniri puru iddu… cca? Ma quannu! Ju sula a idda ci dissi di
veniri, ciù scrissi beddu chiaru a me frati; quali amicu Nix e amicu
Nix! Chi vogghiu sti responsabilità! E poi tu facisti diri cu è stu
signor nix, mancu u canuscemu; no, no e poi no! E no, veniri puru iddu
no!
CARMELA
(Anch’essa confusa) Veni puru iddu… cu?
GNAZIU
(Nasce un mare di confusione) E chi nni sacciu ju! Fusti tu ca dicisti chi cchiù tardu veni puru stu signor Nix!
CARMELA
Ma chi capisti! Idda dici nix, ca è…
signu… sicomu idda fuma, chi sarà quindi quarchi nova marca di
sicaretti! E a jidda chissu ci hannu a dari: fumari e cumannari,
cumannari e fumari…
GNAZIU
Aspetta, aspetta! Quali fumari e fumari! Io non l’haju vistu fumari mai; tu l’ha vistu cu a sicaretta mmucca?
CARMELA
(Pensierosa) Veramenti, ancora no,
però… cu sapi si non fuma ammucciuni; picchì… di comu parra, e cu stu
linguaggiu manciapratu, sicuramenti…
GNAZIU
(Mangia prato) Manciapratu, si! Ti
pari chi è ‘na pecura; si dici emancipatu. Però, ora ca mi ricordu,
idda non fuma; e sicuramenti, nix, non voli diri sicaretti di nautra
marca; forsi vorresse (errori tutti voluti) significare… di vuliri diri
(facendo con indice e pollice aperti, una volta a destra e una a
sinistra) no… e certu, quantu voti u dicu macari ju nix, chi
vulissi diri no; allura voli diri, chi è signu chi a idda… non ci va…
CARMELA
(Non capisce) Ah, non ci va? E… non ci va… unni?
GNAZIU
(Mezzo confuso) Unni chi?
CARMELA
Siccomu tu dicisti non ci va; ju ti dumandavu unni, unni è chi non voli andari?
GNAZIU
(Più confuso che persuaso, e un po’
adirato) Senti, mi sta facennu cunfunniri tuttu; a picca u cidiveddu mi
nesci di fora; unni voi ca haju a sapiri ju, unni è chi non voli andari
idda!
CARMELA
E chi è, pi chissu ddumi chi pari un
fuareddu (adirarsi), pi chissu ti agiti così! E ancora semu all’iniziu!
E allura ju, ju c’avissi a diri, ca di poi chi rrivò cca, divintavu a
so cammarera personali? Viditi puru chi mi tocca fari. Senti, ma… alla
fini non è ca mu dicisti cchiù unni è chi non voli andari.
GNAZIU
Di novu ‘ncuminciamu cu stu andari! Ju ti dissi chi non ci va, nel sensu chi… tu ci disicisti di veniri cu tia a chiesa?
CARMELA
Si, certu, nno Signuruzzu ma vulia purtari.
GNAZIU
Idda ti dissi: nix? Quindi vulia diri
chi non ci va d’andari a chiesa; u capisti ora? Oooh! E poi… (ironico)
si l’havi a purtari nno Signuruzzu, ma di unni pigghi du saccu certi
discursi! Ma chi ti pari chi dda, unni sta idda, chiesi, no ‘nn’hannu
nudda! Chidda, ‘na vota chi è cca, vulissi visitari cosi novi,
canusciri genti diversa… u capisti, o cuntinuu ancora a perdiri tempu.
CARMELA
U tempu ju u staju pirdennu, di poi chi rrivò sta Pirsiana…
GNAZIU
Verdiana, Verdiana ti dissi ca si chiama!
CARMELA
E si, si! Di poi chi rrivò, mancu a chiesa cchiù pozzu andari! Chi fa, a lassu sula, chi mi metti a casa suttasupra!
GNAZIU
Voli diri chi allura ti riposi un
pocu di priari e ‘nn’apprufitti pi stari du jorna cu mia e cu to patri,
chi havi tantu bisognu puureddu; o ti scanti chi u parrinu non ti cala
a prisenza..
CARMELA
(Allarmata) Chi cosa, non vaju cchiù
a chiesa! Tu pazzu si! Comu fazzu a non priari cchiù! E poi, un la
vulisti tu a to niputi; ti piaciu a scimia, portatilla a spassu ora,
‘nveci di lassalla a mia, casa casa chi pari a barunissa di setti
cannola.
GNAZIU
Ora dicu ju, ma non si putia rumpiri
li jammi to matri ddu jornu a farisi ‘na passiata ‘nveci di stricarisi
a to patri! Non ‘nn’havia avutru chiffari, di fari a tia! Cunsuma
casati ca non si avutru! Puru a to figghia cunvincisti di farisi
monaca, cchiù di chistu!
CARMELA
Nostra figghia, monaca si vosi fari idda di testa so, no vidivi chi era devota a santa Rita da Cascia?
GNAZIU
Da cascia si; ‘nta cascia a tia ci
chiudissi, pi quantu non cunzumassi cchiù a nuddu. E ricordati chi to
figghia faciva u corsu di cantu e ballu, avutru chi farisi monaca!
CARMELA
Ma si cantava sempri canzuni di chiesa.
GNAZIU
I cantava pi fari cuntenta a tia.
Chidda, sicuramenti si convinciu di farisi monaca pi quantu diventa “a
valletta du Padreterrnu”, avutru chi! E poi, dicu ju è mai possibili
chi unu e dui amu a jiri a finiri sempri a chiesa! Ma picchì non ti
maritavi un parrinu! Chiesa e chiesa! Lunedì picchì c’è chistu, martedì
picchì c’è l’avutru, mercoledì c’è l’incontru cu rinnovamentu, giovedì
c’è chiddu cu i focolarini, venerdì c’è nautra cosa ancora, u sabatu
s’havi di priparari a chiesa pa duminica… pigghia di sutta, metti di ‘n
capu; ma tuttu stu straordinariu, tu paga u parrinu? Ma ‘nzumma, si po’
sapiri quannu è ca amu a stari ‘nzemmula! Sempri a chiesa! E cu mia,
quannu, quannu moru?
CARMELA
(Molto pia) Cu tia, cu tia chi? Tu… tu…
GNAZIU
Ancora cu stu tutu! Chi c’è? Parra!
CARMELA
(Con timidezza) Tu… non è ca mi po’ dari a vita eterna.
GNAZIU
(Un po’ su di giri) Comu, comu! A
vita eterna? Nautra ora! Chiddi comu a tia è già assai ca esistinu
all’anagrafi, avutru chi vita eterna! Ju l’avissi veramenti ‘na cosa di
dariti, e si propriu ti l’haju di diri pi comu l’haju (toccandosi la
pancia) cca, ‘nta bucca du stomacu, ti dassi ‘na ‘nzaccata di bastunati
‘nta ssa tinta tistazza ca haj, di sfurnaritilla e vidiri chiddu ca cià
dda gghintra, avutru chi vita eterna e vita eterna! Quarchi jornu di
chistu ci cchianu ju a chiesa nni su patri Fefè, quantu videmu chi voli
diri stu jiri sempri a chiesa. Ma comu, u primu iddu, non si l’avissi a
dumandari si è giustu ca tu…, cu tuttu ssu gruppu di stracquaquagghi ca
friquenti, lassati a casa ‘n tridici tutti li matini pi fuiri pa
chiesa! Non si l’avissi a dumandari puru iddu si tuttu stu stari
jittati a chiesa, putissi arricari scumpigghiu e guerri ‘n famigghia! E
certu, iddu chi nni po’ capiri di famigghia, chi nni po’ sapiri di ‘na
mugghieri comu a tia, chi da casa non ci nni futti nenti. Picchì non ti
facivi tu, monaca, ‘nveci di veniri a cunsumari a mia?
CARMELA
Ora dicu ju, chi ci trasi a chiesa cu
tuttu u parrinu e a monaca, chi ci trasinu tutti sti predichi e missi
cantati, si stavamu parrannu di to niputi!
GNAZIU
Me niputi si; e non pensi ‘nveci chi
potti essiri ‘na scusa, vistu chi non haju cchiù mancu a me figghia a
farimi cumpagina, chidda di ‘nvitari cca a me niputi ‘na para di jorna
cu nuiautri, pi quantu tu ristassi un pocu di tempu a casa cu mia e to
patri?
CARMELA
(Un po’ inviperita e sbattendo i piedi per terra) Ah si!
GNAZIU
(Guardandole i piedi) Pista, si!
CARMELA
Viditi comu a studiò! Viditi chi
tagghiola, chi tranellu ca si ‘nvintò pi non mi fari jiri cchiù unni u
Signuruzzu! (Dispiaciuta) E allura… è signu ca ju… di priari… mi pozzu…
(passandosi la mano sulla bocca come a volersi pulire il muso)
stuiari u mussu?
GNAZIU
Priari? Arreri ci torna cu stu priari! E tu chissu po’ diri? Picchì, ju t’haju mai pruibitu di priari?
CARMELA
E certu, si mi stai appena dicennu
chi haju di starimi a casa, e ‘nvitasti pirsinu a to niputi pi quantu
non vaju cchiù a chiesa; megghiu di così mi l’ha dimustrari!
GNAZIU
E ‘nsisti cu sta chiesa! Picchì
dintra non po’ priari? T’hajutu ju a cunsari ‘n artarinu, (indicando un
posto) cca, u cunsamu cca! ‘Nvitamu puru ‘o vicinatu e prei da matina a
sira. O puru ti scanti chi si prej ‘n casa, u Signuruzzu non ti duna… a
vita eterna! Non pensi ‘nveci ca iddu sarìa cchiù cuntentu, sapennuti
‘mpignata cu a famigghia… cu ddu mischineddu di to patri, chi duna
numira da matina a sira, e ca havi tantu bisognu d’affettu e di cu ci
duna adenzia, e … chi poi, dicu ju, di quantu havi ca vai a chiesa…,
lassamu stari a mia chi avissi a essiri già beddu e ‘mpustatu ‘nta un
ufficiu… e ‘nveci…
CARMELA
Ju, ju havi chi sugnu già bedda e ‘mpustata di poi chi canuscivu a tia! Gran pezzu di macabbunnu e lagnusazzu ca non si avutru!
GNAZIU
Grannnissima persica sicca,
‘ngiallinusa e pilusa ca si! Io, io sugnu lagnusu! Comu, si propriu tu,
a casa non ci fa cchiù sirvizia di po’ ca nni maritamu; to figghia,
criatura, era chidda ca a tinia in ordini, e di poi ca a cunvincisti a
jiri o cunventu e farisi monaca, a casa è tutta china di filinii, e u
pulvirazzu, chi supra i mobili si ci po’ scriviri; e a grascia, a
grascia sta arrivannu ‘nsinu o suffittu, e dici lagnusu a mia! E poi,
ti stava dicennu, chi cu tuttu stu priari ca fai tu, e ‘na figghia
monaca macari, ju un avissi aviri già un beddu impiegu… non ti dicu a
Regioni, ma nno ‘n postu di tuttu riguardu? E to patri… armenu iddu,
puvirazzu, non avissi a essiri chinu di saluti, non avissi a essiri
sanu comu un pisci? e ‘nveci… guarda tu chi famigghia! Chiddu malatu, e
ju disoccupatu, e menu mali ca prej da matina a sira! Cca, i cosi su
dui: o a chiesa ci va pi fari curtigghiu, o allura è signu chi tu nun
sa priari bona e u Signuruzzu non rinesci a farinni sta grazia.
CARMELA
Ah si, picchì si prega pi ‘ntentu allura? Si prega pi aviri ‘ncambiu quarchi cosa?
GNAZIU
Ma comu, si propriu tu, ora ora,
finisti di diri chi va a chiesa pi quantu u Signuruzzu ti duna a vita
eterna! Chistu non è ‘ntentu? Allura nn’haju tortu si ti dicu ca non sa
priari bona!
CARMELA
Cosi dici, chi non sacciu priari
bona? E comu, comu voi ca preju? Comu voi ca mi senti u Signuruzzu, si
ju preju, e tu si assatanàtu e vannii jittannu bistemii da matina a
sira? (Bussano).
GNAZIU
(Il discorso va sempre animandosi di
più; quasi principio di lite) Ju, ju sugnu assatanàtu e jettu bistemii!
Ma quannu, quannu ma m’ha ‘ntisu diri sti cosi? Tu, fussi capaci di
tuttu pi cadiri sempri addritta e jittari sempri a curpa a mia! Veru
vulissi essiri pi un attimu assatanatu e fariti vidiri li diavuli cu
tutti li spiriti maligni! ‘Navutra ora! (Bussano).
CARMELA
(Preoccupata che la gente possa
sentire, A denti stretti, l’invita a fare silenzio) E zittuti, zittuti
ora, chi c’è genti e pò sentiri.
GNAZIU
(Adiratissimo e verso la porta) Ju,
dintra a me casa, gridu quannu vogghiu e quantu mi pari e piaci, e si
non ti cunveni mancu chissu, chista, a vidi chista, chista è a porta;
si non voi ca ti fazzu nesciri a pidati ‘nto culu, da finestra.
CARMELA
(Sempre più preoccupata che possano sentire) Zittuti, zittuti, ti dissi pi l’amuri di Diu!
VICENZU
(Balbuziente. Entra stanco e agitato
ma guardingo nello stesso tempo per via delle grida dei due) Sa-sa
sa-sa sa-salutamu. Di-disturbu?
CARMELA
(Imbarazzata) Arrivastivu a mumentu
giustu! (Vincenzo li guarda intimorito) C’aviti chi guardati così?
Vidistivu u saccu cu i pupi? Cu vostru cumpari nni stavamu dicennu u
rusariu a vuci avuta. Chi forsi non si po’? Chi è, u parrinu non a fa
puru a missa cantata? E allura! Chi fu, chi vi capitò pi essiri cosi
stancu e agitatu?
VICENZU
(Guardingo, al compare) Po-po po-popozzu… pa-parrari?
GNAZIU
A mia u diciti? Nno dutturi aviti a
jiri pi chissu! Ssu ‘ntrippari o parrari c’aviti vui, è ‘na malatia ca
po’ sulu curari u medicu. O… puru vinistivu cca pinsannu (ironico) ca…
cummari santuzza, vi pputissi fari u miraculu! Forza, dicitinni quali è
u mutivu da vostra visita e comu mai va facistivu così di cursa puru.
VICENZU
(Al compare) Cu-cumpari uuuuuuuu sa-sapiti chi-chi successi?
CARMELA
(Allarmata) Oh Madonna! Parrati, chi vi capito? Vi ficiru u sfrattu?
VICENZU
Ma-ma quannu ma-mai! Me-megghiu me-megghiu!
CARMELA
Facistivu… tridici, o vincistivu o lottu?
VICENZU
Di-di cchiù, di-di cchiù!
CARMELA
E chi fu, parrati!
VICENZU
(Alla comare) A pa-passara…
GNAZIU
(Non capisce) A… cui?
VICENZU
Aaaaa pa-passarra (i due si guardano
stupiti); aaaaceddu (fa il segno con le braccia di volare), ma-mancu!
Non havi cchiù l’o-l’ova di-di sutta! Eeeeee…
CARMELA
(Lo precede) E… chi? (Preoccupata) Si sucò a cummari?
VICENZU
Ma-ma chi-chi si-si sucò e su-sucò! (Si rivolge al compare) A pa-passara, fi-fici i pa-passareddi!!!
GNAZIU
(Adirato al massimo) Ma chi cosa
vuliti ca mi ‘nteressa a mia di l’ova cu tutta a vostra passara e i
passareddi! Sintiti a stavutru puru!
VICENZU
(Rimane pietrificato e corre a nascondersi dietro la comare. Poi, intimidito, guarda la comare). Cu-cu cu-cu cucummari!
CARMELA
(Alludendo ai cocomeri) I citrola si.
Tuttu chissu era! Corpu di sangu, un motu mi facistivu pigghiari! E
livativi di darreri! U fattu è, cumpari, chi rrivastivu nno mmumentu
sbagliatu; non ci faciti casu a me maritu. E ora livativi, livativi di
darreri vi dissi, e (indicandogli una sedia) assittativi.
VICENZU
(Siede) Cu-cummari…
CARMELA
E finitila cu sti cucummari e
citrola. Carmativi, carmativi. Viditi chi siti stancu? Vi pigghiu un
biccheri d’acqua? E poi, chi bisognu c’era di farivilla di cursa, chi
vi scantavavu ca cu vostru cumpari ni nni scappavamu p’America?
GNAZIU
Nuautri sulu pu manicomiu putemu
scappari, cumpari. E poi… comu facemu a partiri? No viditi chi a me
mugghieri, u parrinu non ci vosi dari i ferii pi quantu travagghiu c’è
a chiesa.
CARMELA
Mmucca, spiramu o Signuruzzu!
VICENZU
(Alla comare. Userà sempre la parola
briscula come esclamazione) Bri-briscula! Ah! Pi-pi pi-pi chissu
jittavavu vu-vuci fa-facennu ma-macari a mi-missa cantata? Ce-certu, i
fe-ferii su un di-dirittu, cu-cummari, e uuuuu pa-parrinu è giustu
ca-ca vi duna! Raggiuni havi u cumpari a jittari vuci. Ora si-si
spi-spiega u picchì cu-cu cu-cu me mu-mugghieri, no nni-nni faciamu
ca-capaci, pi-pi co-comu mai, vu-vui, jiavu se-sempri a chiesa! E
brava, bra-brava a cu-cummari; a-allura è si-signu ca si-siti ‘mpiegata
co-comu… se-segretaria du-du parrinu? Eccu, spiegatu u misteru! Ora
comu ciù dicu a cummari! Aaaalura fa-faciti a se-segretaria a pa-patri
Fefè!
GNAZIU
Cumpari, ristastivu ‘nn’arreri cu i tempi; me mugghieri, non è cchiù segretaria; avanzò di gradi.
VICENZU
Bri-briscula! A-allura è signu chi-chi cchianò cchiù (guardando in alto sbalordito) su-supra, cchiù su-supra?
GNAZIU
Cchiù supra, diciti! Di cchiù, di cchiù cumpari! Cchianò così avutu, di tuccari i campani e a cruci supra u tettu da chiesa!
VICENZU
Ah, si! E brava, bra-brava a
cu-cummari! Uuuumintastivu di gra-gradi allura! (Credulone) E…
di-dicitimi, chi co-cosa, chi-chi cosa divintastivu cu-cummari?
CARMELA
Si, citrola!
GNAZIU
(Precedendo una eventuale risposta da Carmela) Divintò…, ‘ntuppativi aricchi, Car-di-na-le-ssa!
VICENZU
(Sbalordito, si fa il segno della
croce) Chi-chi dicistivu, ca-cardinalessa? Brisculuni! Allura vo-voli
diri chi-chi chi divintastivu cchiù avutu du-du parrinu e di-di vostra
figghia monaca?
GNAZIU
Lassatila stari a dda nuccenti di me
figghia, cumpari. Aviti a sapiri chi u parrinu, ‘nconfrontu a me
mugghieri, è un semplici chirichettu!
CARMELA
(Stizzita) U capivu, forsi è megghiu
chi vaju dda bbanna, si nno mancu ju u sacciu chiddu ca cumminu! (Esce
per l’altra stanza, indispettita mentre i due si guardano sbalorditi).
VICENZU
(Vedendo uscire Carmela agitata, esclama) Bri-briscula!
GNAZIU
(Beffeggia il compare) Cca-cca ora ci-ci voli u ca-carricu, cumpari!
VICENZU
E chi-chi è sa-sa sa-sarbaggia! E
me-menumali chi-chi a fi-ficinu ca-cardinalessa! E… di-dicitimi,
(guarda se lei non possa sentire) qua-quantu pi-pigghia di so-sordi o
mi-misi?
GNAZIU
(Meravigliato) Cumpari, chi è, ancora continuati? Ora basta di schirzari, non viditi chi a cummari non c’è cchiù.
VICENZU
(Più confuso che persuaso) Aaaaalura, chi-chi mi-mi pigghiati pi-pi fissa? Allura… è si-signu, chi-chi vu-vuiavutri…
GNAZIU
Ancora! Allura veru ci cridistivu!
VICENZU
Si-siccomu vui pa-parravavu di-di fe-ferii…
GNAZIU
Ma quali fe-ferii e fe-ferii, chi ssi
putissi, ju, mi nni scappassi di notti e notti di sta casa! No nni
pozzu cchiù, mi pari di stari dintra un manicomiu!
VICENZU
Aaaaah! Aaallura, aaaa cu-cummari no-non è ‘mpiiiiiegata chiù-cchiù a chi-chiesa? e ma-mancu è ca-ca ca-cardinalessa?
GNAZIU
Ah, ma vju ca ancora ‘nsistiti!
VICENZU
Bri-briscula! E allura mu-mu spiegati
uuuuu picchì è se-sempri j-jittata a chiesa, si-si u pa-parrinu non
ci-ci du-duna sordi? E’ chi-chissu, chi cu-cu me mu-mugghieri, no-non
nni rinescemu aaaaancora a spi-spi spi-spiegarinni bonu.
GNAZIU
Vuiavutri non vu rinisciti a spiegari
bonu! Sugnu ju chi non rinesciu ancora a capiri u mutivu du picchì,
chista… tic tic, mancu u tempu da matina lavarisi a facci… e arrivannu
a stu puntu, pensu chi facci non sa lava propriu, e curri pa chiesa. E’
normali, chi convinciu a dda nuccenti di me figghia, chi studiava cantu
e ballu, a farisi monaca?
VICENZU
Si-si non sbagghiu, mi-mi ricordu ca-ca si vu-vulia fari va-valletta… vo-voli diri ca cia fa-fa o Pa-Padreternu a va-valletta!
GNAZIU
E idda, di chissu, sugnu sicuru ca si
cunvinciu! Figghia bedda, gioia du me cori, baballava a cantava tutti i
jorna chi ‘nta sta casa pari chi era sempri primavera; e di poi chi si
nni ju ‘o cunventu, cca jintra ‘nvirnau d’un tuttu, e lu friddu chi
mancu ‘nto polo Nord! E’ normali chi ‘na mugghieri non havi cchiù
rizettu di casa, e lassa ‘n tridici puru a so patri chi ca testa non
c’è propriu? Menu mali chi sta matina, cu a scusa ca stava
‘ncuminciannu a dari nummari, ci desi du pinnuleddi suprecchiu; ora
dormi e runfa chi pari mortu di cent’anni.
VICENZU
Pu-puru a cu-cummari ci la-lavissivu a da-dari du pi-pinnuleddi!
GNAZIU
A cui, a cummari dicistivu?
VICENZU
Eeeee certu! Pi-picchì, vu-vui
pinsati chi vo-vostra mu-mugghieri, c’è cu-cu a testa? E vu-vui, vu-vui
stissu, vi-vi pa-pari chi si-siti tantu me-megghiu di-di cidiveddu, da
cummari e di-di vostru so-soggiru? Eh! Ci-ci nni vulissiru pi-pinnuli
nni sta ca-casa, cumpari!
GNAZIU
Puru! E vui, vui chissu putissivu
diri di mia? Da cummari si, di idda mi truvati d’accordu, ma di mia… no
viditi chi sugnu sempri jittatu cca! A dari macari adenzia o ‘n patri
chi non è mancu miu! Cchiù di chistu c’haju a fari!
GNAZIU
Eeeeee allura, chi-chi vo-voli diri?
Macari vo-vostro soggiru è jittatu se-sempri cca! Eeeee pu-puru, vui,
di-dicistivu chi te-testa non ‘nn’havi.
GNAZIU
No, no, a testa l’havi! E’ u dintra
ca ci manca! E’ comu quannu si jiapri ‘na nuci, e dintra è vacanti
precisa! E poi, cumpari, vi vuliti spiegari megghiu, ‘nveci di jrici
firriannu ‘ntunnu; chi cosa mi vuliti diri cu tutti sti quiz?
VICENZU
Si-si dici: pa-parrami so-soggira e
se-sentimi nora. Vi-vi vi-vi vulia diri, arrivannu a stu-stu pu-puntu,
di sta-stari accurra a cu-cummari, cu sa-sapi si a vo-vostra figghia
no-no la fici chiudiri ‘o cu-cunventu pi-pi quantu no scuprissi
(ironico) ce-certi co-cosi! picchì… uuuuu sa-sapiti macari co-comu
si-si dici ‘n giru: chi ni-nix pi ni-nix fa ni-nix, e nu-nuddu fa-fa
ni-nix, sa-sapennu chi uuuuuu ri-risurtatu è ni-nix; u ca-capistivu, o
ancora ni-nix?
GNAZIU
(Più confuso che persuaso) Cumpari, ju capivu sulu nix, nix e nix.
VICENZU
Bri-briscula! Allura, cu-cumpari,
vu-vui na-nascistivu pi-pi davveru cu-cu l’occhi chiu-chiusi; aaanzi
‘nta-ntappati! Ci-circati di ‘ncu-ncuminciari a j-j-japrilli
l’o-l’occhi. Uuuuun lu viditi chi-chiddu ca su-succedi pe-pedi pedi:
la-lassamenti, sca-scandali, pie-piedofollìa…
GNAZIU
Piedofollìa si, e manu omicida! Pedofilia, pedofilia si dici, cumpari!
VICENZU
Eh, si, si, co-comu diciti vui. Ma-ma
uuuun li li-liggiti i giurnali? Uuuu vu-vuliti ca-capiri, o no, chi-chi
nuddu fa-fa ne-nenti pi ne-nenti, o vi-vi le fa-fari capiri cu-cu a
mu-musica.
GNAZIU
Ma no, cumpari, chi diciti, tuttu
chissu era ca mi vuliavu diri cu ssa filastrocca di nix! E ju non sugnu
ca senza nix, non mi viditi, o divintastivu puru orbu? Non sugnu ju ca
badu a me soggiru vi dissi, vistu chi me mugghieri non c’è mai dintra,
o vi pari chi u statu mi duna a pinzioni di l’accumpagnamentu!
VICENZU
Uuuuu statu si! Uuuuun ma-ma duna a
mia a pi-pinziuoni, e… la’lavi a dari a vu-vui! Vi-vi vulia diri, chi
chi-chistu è signu ca-ca vu-vui nascistivu cu-cu cu-cu i ma-manu
aperti… (facendogli vedere le proprie mani aperte) di-di sta ma-manera.
Pi-pi fu-furtuna ca c’è pu-puru co-corcunu co-comu a vui ca na-nasci cu
i ma-amu a perti.. (Ignazio rimane impietrito a guardarlo). Chi-chi mi
guardati mi-misu cosi! No-no capistivu, ve-veru?
GNAZIU
A oj mi stati facennu cunfunniri
tuttu, cu stu parrari mistiriusu c’aviti; vi veni difficili parrari…
(capisce d’avere sbagliato a dire parlare, poiché egli non parla bene,
e si corregge in tempo) oh, oh! Cumpari scusati, vuliva diri spiegari,
spiegarivi megghiu. Chi è stu discursu di nasciri cu i manu aperti?
VICENZU
Ma-ma allura pi-pi davveru ci-ci
vu-vulissi uuuuun carricuni di bastuni, su-supra ssa-sa tistazza ca-ca
tiniti su-supra i spaddi! Ma-mancu di-di chissu si-siti a
cu-cunuscenza! Ma a te-testa, cumpari, a pu-purtati pi-pi fiura?
Aaaaaviti a sa-sapiri chi quannu na-nasci uuuun pi-picciriddu… ve-veni
‘o munnu‘nzumma; qua-quannu ne-nesci di dda ca-casa di uuuunni tu-tutti
(guardando rivolgendo la testa verso il basso del ventre) vinemu…
po-poviri e ri-ricchi, aaappena si-si nesci di dda porta (riguardandosi
ancora fra le gambe), su-subitu si-si capisci chi-chi cosa semu…
GNAZIU
Viditi chi scoperta! E certu ca si
capisci, c’era bisognu di fari tuttu stu giocu di paroli! Quannu unu
nasci…, o nesci di dda porta comu diciti vui, pigghia e si guarda
‘mmenzu i jiammuzzi, e… si unu havi (guardando anch’egli sotto il basso
del suo ventre) u… pennulu è signu chi è masculu; si non l’havi, è
signu chi è… (facendo solo il gesto con la mano) fimmina! Ci vulìa
tantu!
VICENZU
(Adirato per non essere capito)
Cca-cca non ci vo-voli uuuun ca-carricuni, ma-ma uuuun ca-carricazzu
di-di bastuni ‘nta ssa ti-tistazza dura ca-c’aviti! Oh, quantu si-siti
babbasunazzu!
GNAZIU
Cumpari, v’aviti a fari ‘na bedda
visita, v’aviti a fari cuntrullari nno parrari, no viditi quantu
calorii ca sprecati pi diri du paroli.
VICENZU
Ju no-non mi ri-rifiriva di sa-sapiri
si uuuunu è ma-masculu, o fi-fimmina, ma alla mi-mintalità chi avrà ddu
pi-piccolu individuo appena na-natu, del su-suo carattiri ‘nzomma.
(Ignazio non capisce). Chi-chi è, cu-cuntinuati a non ca-capiri? E
aaaallura vu-vu spiegu me-megghiu. Qua-quannu nascemu…, nascemu cu-cu
cu-cu i ma-manuzzi chiu-chiusi e stri-stritti (chiude le mani a pugno e
glielie mostra) co-così; fa-faciticci ca-casu, e vi-viditi.
GNAZIU
Vui, di comu parrati, pari ca facissivu l’ostetricu.
VICENZU
No-non c’è bi-bisognu di fa-fari
l’ostetricu, cumpari; ju le-leggiu! Quannu lu nu-nutricu na-nasci, li
ma-manuzzi li teni co-così stritti, chi ma-mancu la matri ca lu mi-misi
o munnu ci-ci renisci a japririccilli, aaaaaanzi, cchiù-cchiù idda
cerca di fa-fariccili japriri, e ancora di cchiù iddu li chiu-chiudi
stri-strincennuli, pi-picchì si scanta di-di perdiri chi-chiddu ca
strinci.
GNAZIU
(Non capisce) Strinci dicistivu? Ma… scusati, chi ci strinci si sapi di non aviri nenti.
VICENZU
Co-così diciti? E dicitimi ‘na
co-cosa, uuuu riccu no-non è u stissu di chi-chiddu appena na-natu! Chi
ci stri-strinci, ti-tinennusi tu-tutti cosi pi-pi jiddu, sa-sapennu di
non aviri ne-nenti?
GNAZIU
Ma u riccu si strinci i ricchizzi ca havi: i sordi, i tirreni, i villi, i palazzi… ‘nzomma, tuttu chiddu chi ci apparteni.
VICENZU
A cui! A cui! U be-bestia ca si-siti!
Oh, ba-babbasunazzu ca non siti aaaavutru! Aaaapparteni si! O-ora ci
voli bri-briscula! Cu-cumpari, allura no-non l’aviti ca-caputu propriu
uuuu si-significatu da-da vita! Nu-nuautri, se-semu nenti ‘mpastatu
cu-cu nenti, e ne-nenti più ne-nenti fa ne-nenti! U ca-capistivu?
Nu-nuiautri no-non semu pa-patruna ma-mancu di-di nuautri stissi;
co-comu tu-tuppulìa a mo-morti, cu-curremu tu-tutti e ‘nchianamu ‘n
celu nu-nudi pi-pi comu vi-vinnimu; e nu-nuddu mo-mori cu-cu i ma-manu
chiusi, fa-faciticci casu, ma-mancu chi-chiddi ca-ca pinsavanu d’aviri
tu-tuttu (Ignazio si pulisce il viso). Si-si nasci co-così (mostrando i
pugni chiusi) Eeee si-si mori co-così (mostrando le mani aperte) Uuuuu
sa-sapiti comu si di-dici: (l’essere un po’ su di giri e parlando in
quel modo, tenta a bagnare, se pur con piccole gocce di saliva, il viso
dell’interlocuote, in questo caso Ignazio, il quale s’infastidisce e
contin ua pulirsi il viso) “Tu-tuttu chiddu ca-c’avemu accumulatu,
di-di l’autri ve-veni spirpiratu!” L’u-l’unica cosa chi avemu
ve-veramenti e di-di mumintaniu, su-sulu di mumintaniu però, è a
vi-vita, cumpari, e l’a-l’avissimu amari di-dicchiù me-mentri semu
vi-vivi, e cu i ma-manu aperti; u re-restu è tu-tutta pubblicità. E’
co-comu quannu a ta-talavisioni vi vi-viditi un firm chi è ‘na-na
storia, e ‘nto me-menzu scurri a pubblicità, l’a-l’annunci
co-commerciali, nutularii nzumma. Dicitimi ‘na-na cosa, l’a-l’aviti
vistu mai, qua-quannu mori uuuunu, chi pi-pi d’appressu o fu-funirali
havi cu-culonni di ca-cammiuna?
GNAZIU
(Non capisce) I cammii? (Facendo il
verso di tenere lo sterzo in mano come se guidasse) Vuliti diri
cammiuna… i tir… cu i rimorchi?
VICENZU
Si, si pro-propriu chi-chissi.
GNAZIU
Veramenti… no.
VICENZU
Eccu, u vi-viditi! Chi-chistu è
si-signu chi tu-tutti, lassamu tuttu chi-chiddu c’avemu cca, e pi pi
d’appressu, sulu ‘na-na cosa nni pu-purtamu, u sa-sapiti chi? Nni
pu-purtamu l’estratto conto, u bi-bigliettu di visita ‘nzumma, di-di
chiddu c’a-c’avemu fattu su-supra sta te-terra, pi mmustrariccillu a
porta a sa-san Petru qua-quannu arrivamu dda su-supra; e jiddu, ‘n basi
o scontrinu, u sa-sapi poi co-comu farinni pa-pagari i ta-tassi, ma
chi-chiddi ve-veru però! Avutru chi IMU, ICI e aaaavutri ca-camurrii!
Ora, ri-riturnannu o di-discursu du picididdu ca na-nasci; fa-faciticci
casu e vi-viditi si non è co-comu vi di-dicu ju.
GNAZIU
E comu fazzu a farici casu, scusati, non è ca sugnu… ora ci voli, n’ostetricu.
VICENZU
E a-allura ‘nfurmativi cu-cu
l’ostetricu, si-si non vuliti le-leggiri e stru-struirivi la menti, e
vi-viditi si non è co-comu di-dicu ju.
GNAZIU
Si, ma… cu tuttu chissu, unni vuliti jiri a parari?
VICENZU
Bri-briscula! Pi-pi davveru ancora
no-non l’avi-viti caputu? Allura pi-pi davveru duru si-siti! Li ma-manu
chiusi e stritti è si-signu chi l’o-lomu, su-subbitu appena na-natu,
vo-voli affirrari tu-tutti cosi; vu-vulemu essiri pa-patruna di
tu-tuttu! (Ignazio, ogni tanto si pulirà la faccia dagli involontari
sputi del compare) Si-si nasci, cumpari, cu-cu sta ca-camurrìa di
pussessu, di-di vu-vuliri tu-tutti co-cosi a ogni co-costu, no-non vu
fi-finivu di spiegari ora ora! Cumpari, a fa-fari a crisi è pu-puru
chissu, tu-tuttu stu cuntinu vuliri e cu-cunsumari ca-ca facemu. “U
su-suprecchiu ru-rumpi u cuprecchiu!”
GNAZIU
(Più confuso che persuaso) Allura… cchiù spinnemu e cchiù…
VICENZU
Aaaaaume-menta a crisi. Nu-nuautri
pi-pi fari bon’usu di no-nostri avanzi, avi-vissimu a ghiri a sta-stari
nne pa-paisi po-poviri! Chi-chiddi di l’Africa, uuuunni u pi-pitittu
s’arrunchia ca pa-pala, e i pi-picciriddi morinu pi-picchì non hannu
chi-chi manciari! Su-sulu, ca sti cosi, pu-puru sapennuli, fa-facemu
finta di uuuuun li sapiri e cu-cuntinuamu a spenniri; spe-spenniri e
spe-spenniri; uuuuu riccu pu-pu riccu, e uuuu po-poviri pu po-poviru.
Uuuun lu viditi, pe-per esempiu, quantu te-telefonini ca canciamu;
aspittamu ca-ca nesci chi-chiddu novu e su-subbitu curremu a fa-fari a
fila o negoziu pi-pi ccattallu! Si-si sfascianu i scarpi, pi-pigghia e
ghittamu, si-si leva un bu-buttunu nna ca-cammisa, pi-pigghia e a
jittamu. Pi non pa-parrari di ricchi! Ne-nesci ‘na machina no-nova, e
su-subitu cancia, vo-voli jiri a mari, e su-subbitu si-si ccatta u
jott! Ci-ci piaci u suli, e subbitu ca-cancia pa-paisi girannu u
mu-munnu a circallu! E nu-nuautri cu-cugghiemu se-sempri friddu,
cumpari! E poi, su-sulu quannu di-diventamu ve-vecchi ‘ncuminciamu a
mettiri i ma-manu (mette le mani aperte con le braccia stese verso il
baso come fosse un angelo, e poi le rialza mettendole aperte come fanno
in chiesa quando pregano) così, pi-picchì u rimorsu ni ma-mancia
l’a-l’anima. Eh, qua-quantu se-semu favusi, cu-cumpari! Po-poi ci su-su
ma-macari chi-chiddi ca ca i manu i me-mettinu così pu-puru me-mentri
pre-preanu, ca chi!!! co-comu fussiru jancileddi! e po-poi, puru
i-iddi, ma-mancu u tempu di-di nesciri da-da chiesa, si si putissiru
sci-scippari i ca-capiddi si-si scippassaru (l’essere un po’ su di giri
e parlando in quel modo, tenta a bagnare, se pur con piccole gocce di
saliva, il viso dell’interlocuote, in questo caso Ignazio, il quale
s’infastidisce e continua a pulirsi il viso) tu-tutti!
GNAZIU
Corpu di sangu, cumpari, a doccia mi
stati facennu! Non vi puti girari di l’autru latu, ogni tantu! E poi
non mi diciti a mia sti cosi di chiesa, ca già nni sugnu beddu e saziu
finu e capiddi. (Meravigliato) Allura… vui diciti chi tutti nascemu cu
i manuzzi chiusi, stritti (li stringe a pugni) così, picchì… già vulemu
mustrari di essiri patruna di tuttu? E poi… quannu semu vecchi, c’è cu
i mmustra ( apre le mani) così, pi fari capiri chi non vulemu… nenti?
VICENZU
Pi-pi fari ca-capiri, i mu-mustra
su-sulu pi fa-fari capiri! Tu-tutti se-semu convinti… si-sinu di
qua-quannu nascemu (mostrando i pugni chiusi), chi cchiù ave-vemu, e
cchiù se-semu; u ca-capistivu, fi-finarmenti, pi-picchì na-nascemu cu i
ma-manu chiu-chiusi e stri-stritti? (Ignazio si pulisce il viso per le
continue gocce di saliva del compare) L’omu no-non si va-valuta
pi li so-so ricchizzi, ma pi-pi li so bontà!
GNAZIU
A sintirivi parrari, pariti un
maistru! U sapiti chi mi c’è mettiri veru accura pi quannu nasci un
picciriddu! Però, cumpari, ju… veru nun haju mai vulutu nenti da vita,
e u Signuruzzu mi è tistimoniu.
VICENZU
E non vu-vu dissi un mumentu fa;
si-si vidi ca vui na-nascistivu cu-cu i manuzzi aperti; me-mentri di
chiu-chiusi aviavu si-sicuramenti l’occhi! Cu-cu l’aggravanti chi-chi
ancora nu-nun l’aviti jaaaaprutu bo-boni, e qua-quarcunu ce-cerca di
fa-farivi fi-fissa.
GNAZIU
Chi è, nautra vota cu i quiz ‘ncuminciamu? E… dicitimi, Stu quarcunu cu sarìa, me… mugghieri, pi casu?
VICENZU
Ju no-non haju dittu ne-nenti, vu-vui
u di-dicistivu; pe-però, si vuliti, vi po-pozzu da-dari ‘na manu pi
sco-scopriri uuuuu mu-mutivu di stu jiri se-sempri a chiesa da
cu-cummari e u pi-picchì vo-vosi fari fa-fari monaca a vo-vostra
figghia. (si sente arrivare qualcuno). Co-comu nni vi-videmu fo-fora,
nni parramu me-megghiu, chi-chi ora sta rri-rrivannu uuuuu nnimicu (in
riferimento alla comare).
CARMELA VFS
(Da fuori scena) Eh, no! E’
possibili, dicu ju chi è nesciri foddi cu sta culumbrina! (Termine un
po’ arcaico per indicare una persona capricciosa suscettibile) E’
possibili chi pi spiegarici ‘na cosa, u ciriveddu m’havi a divintari
acqua! (Entra adirata).
GNAZIU
Sempri chi ti lamenti si, ma chi ha? Chi ha ca ti fa divintari acqua u ciriveddu? Tu, nna disgrazia, si puru furtunata.
CARMELA
Ah, si! E si po’ sapiri quali è ssa disgrazia, e quali è ssa furtuna?
GNAZIU
A disgrazia, fu chidda chi la natura
ti ha partorito senza ciriveddu, e poi, anchi si l’avissi avutu,
squnchiuduta pi comu si, non t’avissi sirvutu propria; mentri a furtuna
è chidda, chi non avennu ciriveddu, non curriri u rischiu ca ti
diventa acqua. E ora, chi c’è, chi hai pi essiri così aggitata?
CARMELA
Haju chiddu ca non avissi vulutu mai
aviri. Dicu ju, a vulisti a sta to niputi, e allura cummattici tu ti
dissi, vistu chi tu u cidiveddu l’ha bonu, picchì a mia mi stannu
niscennu i senzi di fora. Ca puru pu manciari dicu ju! Non sulu ca ci
fici l’uviceddu friscu appena nisciutu du culu da jaddina, ma chi havi
menzura ca ci curru appressu dicennucci: u vo l’ovu, u vo l’ovu? E
jdda, linguta chi nun è avutru, (difficoltà a pronunciare: not
understand) mi rispunni: io a notti unni i stennu.
GNAZIU
Unni i stenni… chi?
CARMELA
E chi nni sacciu ju; forsi si sunnò ca lavava e…
GNAZIU
Lavava ‘nzoccu, i so robbi?
CARMELA
E cuntinua, oh! Chi nni sacciu ju, ti
dissi si non lavu mancu i me! A mia u dumanni? Si ju non haju lavatu,
chi haju di stenniri!
GNAZIU
(Ironico) E certu, tu chi bisognu haj
di lavari, abbasta quantu si ‘ngrasciata. Si non fussi pi tutti ssi
profumi ca ti jetti di supra, ci vulissi a maschera pi stari o latu a
tia!
CARMELA
Chi è, ricuminciamu! Chi ci trasi ora stu discursu, si parravamu di to niputi Pirsiana.
GNAZIU
Verdiana, Verdiana t’haju dittu ca si chiama!
VICENZU
Co-comu vi dissi, cu-cummari?
CARMELA
Di novu chi citrola ‘ncuminciamu. Mi
dissi… a not unni i stenni. (Si sente arrivare Verdiana, è imbronciata
e stizzita per non essere compresa).
VERDIANA
Io not understand, io not understand…
CARMELA
U sintiti, u sintiti chi bedda musica? Ciù vo diri tu unni è ca l’havi a stenniri sti cosi, quantu a finisci?
VICENZU
Ma chi-chi capistivu, cu-cummari!
Idda dici: io not under stand, chi-chi vulissi di-diri: io non
ca-capire, u ca-capistivu, io non ca-capire; qua-quali stenniri e
ste-stenniri!
CARMELA
Ah, si! Chissu voli diri? E vui, scusati, comu facistivu a…
VICENZU
A ca-capiri, vu-vuliti diri? Comu, vu-vu scurdastivu chi ste-stetti tant’anni Aaaaamerica uuuuunni me frati?
CARMELA
Vol diri havi menzura ca ci dicu u vo
l’ovu, u vo l’ovu, e idda… E ‘nn’havia di stenniri i robi. E allura
sapiti chi facemu, cumpari, mi vinni ‘na bedda pinsàta: vistu ca vui
capiti bonu u ‘ngrisi, pigghia e va purtati a casa cu vui! E…
VICENZU
(Siccome la ragazza è troppo
attraente) Eeeeee… ‘nzoccu, cu-cummari, mi vu-vuliti fa-fari jittari
(Ignazio ripulisce il viso per le gocce di saliva di Vincenzo adirato)
fo-fora di me mu-mugghieri!
GNAZIU
(Alla moglie. Irritato) Chi cosa!
Comu, ‘nvitu a me niputi, a figghia di me frati, ca veni di lautru
munnu, pi stari a casa unni mia, e tu… grannissima zoccula!
VICENZU
Briscula!!!
VERDIANA
(Incuriosita di quella parola, chiede a Vincenzo il significato) Kaim dir?
VICENZU
(Preso alla sprovvista non sa che
risposta dare. Ignazio e Carmela guarderanno stupiti Vincenzo e
Verdiana) Kaim dir, kaim dir… It volute dir zoccula… scarp, scarp two
mùttar and pied (indicando i piedi della comare).
VERDIANA
(Indicando i piedi) And pied? It is zoccula?
VICENZU
Oh, yes!
VERDIANA
Tank you!
VICENZU
Ple-please!
GNAZIU
Mu spiegati, cumpari, ora di ‘nzoccu aviti parratu?
VICENZU
Vo-vostra niputi ‘ntisi zo-zoccula, e vo-vosi spi-spiegatu u si-significatu.
CARMELA
(Preoccupata e premurosa) E vui, vui chi ci dicistivu? Nun è ca…
VICENZU
Ca… chi, cu-cummari! Ci-ci spiegavu chi a zo-zoccula è un tipu di-di scarpa chi-chi vui usa-sati in estati.
CARMELA
Ma chi ci dicistivu, si ju, usu… (indicando le scarpe) chisti tuttu l’annu.
VICENZU
Co-così di-diciti? Aaaallura
aspittati ca-ca ciù spiegu bo-bonu chiddu ca vo-voli diri. (Si rivolge
a Verdiana) Ve-verdiana, ti-ti…
CARMELA
(Lo ferma in tempo) E bonu, bonu
cumpari! Chi jattu priscialoru ca siti! E menu mali chi parrati a
puntati! Viditi, signuri me, pi quantu non riniscivu a spiegarimi bona
cu sta signurinella!
GNAZIU
E poi, dicu ju, così difficili è farisi capiri?
CARMELA
Parrò u scienziatu, ca comu fazzu a farimi capiri si non capisciu chiddu ca dici idda!
GNAZIU
Voi ca ti spiegu comu si fa? Aspetta, quantu ti fazzu avvidiri (va a prendere l’uovo).
CARMELA
Sintemu, chi nuvità ci vinni o scenziatu.
VERDIANA
(Triste perchè non è capita) Io not under stand…
CARMELA
E bonu, bonu Pirsiana…
VERDIANA
(Stizzita) Io no Pirsiana… Verdiana!
CARMELA
(Le scopre una collanina al collo di
sua figlia e sbalordisce) Aspetta, aspetta, fammi vidiri! Chi è sta
cosa ca porti ‘o coddu? (Verdiana sorpresa si gira di scatto,
nascondendola) Non è a collanina di me figghia Maruzza? Com’è chi l’ha
tu ‘o coddu?
VERDIANA
Questa mia, no Maruzza!
CARMELA
Ah, quannu vò mi capisci! Allura sa parrari comu a nuiautri!
VERDIANA
(Rientra Ignazio) Io not under stand.
CARMELA
Nautra vota cu stu stenniri ci pigghiò! E certu, quannu non voli capiri, ‘ncumincia a steniri.
GNAZIU
(Ha l’uovo in tasca). Dimmi ‘na cosa, comu ci dicisti un mumentu fa, pi fariti capiri?
CARMELA
Comu, comu ci dissi! Ci dissi: u vo l’ovu?
GNAZIU
E tu, grandissima persica
‘ngiallinusa e pilusa ca si, così ci havii di diri? Bastava sulu ca ci
facivi di sta manèra: hallò Verdiana (molto cattedratico prende l’uovo
dalla tasca e si rivolge a Verdiana). Vulissi tu… (facendo il verso di
succhiare l’uovo) sucher?
VERDIANA
(Che lo guardava attentamente, gioisce) Oh, yes! (Gli corre incontro ad abbracciarlo) Thank you, zio Ignazio!
GNAZIU
U vidisti chi ci vosi! Un gestu,
basta un gestu, e subitu si capisci chiddu ca si voli diri. A lingua,
po’ essiri francisi, ‘ngrisi, miricana, giappunisi, non po’ aviri mai u
significatu d’un gestu, u capisti? (Carmela lo guarda impietrita) Chi
è, ancora un ha caputu? Guarda, guarda e impara, gnucculuna. (Chiama la
nipote e le fa dei gesti mimici) Verdiana, cara, voi tuà… (unisce tutte
e due le due mani e le mette accanto al viso, abbassandolo, in segno di
dormire o andare a letto).
VERDIANA
(Non capisce) Dis tu slip?
CARMELA
(Non capisce) Chi dissi, i slip?
GNAZIU
(Non capisce e fa finta di aver capito) Comu vo tu, gioia.
VERDIANA
(Un po’ stizzita) Io no slip!
GNAZIU
E va beni, va beni cara; si vo, ti po’ puru mettiri a nuda.
CARMELA
Chi ci dicisti, a nuda? Unni, quannu! (Vincenzo, che ha capito, ride e li guarda sbalordito).
GNAZIU
E certu! Siccomu idda dici chi non si
voli curcari chi slip, giustamenti non sapennu comu si usa fari cca, mu
dumandò u pirmissu, e siccomu… u sintisti puru tu ca dissi: no slip, no
slip; chi ci havia di diri di mittirisi pi forza i mutanni?
VICENZU
Ma chi-chi capistivu tu-tutti dui! E
me-menu mali, cumpari, chi vui di-diciti di essiri bravu cu i ge-gesti!
Vi-vi dumandò si vui ci di-discistivu di jirisi a cu-curcari.
GNAZIU
Ma si idda parrava di slip!
VICENZU
Ma qua-quannu mai! Idda vi-vi dissi:
no slip, ca vu-vulissi significari: lettu, no dormire, cioè chi non
si-si voli jiri a cu-curcari; quali mu-mutanni e mu-mutanni!
CARMELA
(Al marito, maliziosa) Tu fazzu ju un
gestu, videmu si mi capisci? (Si abbassa togliendosi la scarpa) A vidi
chista? (Fa il gesto di avvicinarsela alla fronte) Chi voli diri?
VICENZU
(Pensando che possa prendere
anch’egli qualche colpo di scarpa si allontana impaurito) Uuuuu
sa-sapiti chi fazzu? Mi-mi nni vaju pa casa, ta-tantu capivu chi da
pa-passaredda cu aci-cidduzzi, non vi ‘nteressa pro-propriu.
Sa-salutamu a tu-tutti. Oooooorevoir, Ve-verdiana.
GNAZIU
Aspittati, aspittati cumpari chi
vegnu cu vui, quantu… nni mittemu d’accordu pi ddu… (alludendo alla
moglie) discursu. Ciau Verdiana. (Poi alla moglie che guardava
incuriosita per non aver capito) A mumentu vegnu, e… cerca di
‘nsignariti un pocu di lingua ‘nto mentri, braciolon! (braciolona)
(Esce mentre le due donne si guardano impietrite).
CARMELA
E ora? ‘Ncuminci tu, o ‘ncuminciu ju?
VERDIANA
(Fraintende) Tu, io?
CARMELA
(Non capisce) Io… tu?
VERDIANA
No, tu, io!
CARMELA
‘Nca bonu ‘ncuminciamu! Di cca a
stasira ‘nn’avemu cu stu: io tu, e tu io! Ma… (cerca di parlare in
sillabe pensando che la nipote possa capire meglio) Dimmi ‘na cosa,
tu-a ma-tre e tuo pa-tre (errori voluti), non ne a-ve-va-no chi fa-ri a
te-ne-re-ti a ca-sa cu i-ddi, nel me-ntre di fa-re-ti ve-ni-re cca?
VERDIANA
(Fraintende) Che fare mio padre e mia
madre, tu dire? Ain moment, fare te vedere loro con Whats-App
(riferendosi all’applicazione del telefonino che ha in mano).
CARMELA
(Anche lei fraintende e rimane
sbalordita) Cu a zappa? Zappanu nni l’ortu? Bih! Allora lo-ro e-sse-re
la-vo-ra-to-ri di te-rra, contadini! (Verdiana continua a non capire e
le guarda imbambolata). E… tu-tti due con… za-ppa?
VERDIANA
No (cerca, stizzita, di correggerle la pronunzia) con zappa, Whats-App, Whats-App, capito?
CARMELA
Si, si, ca-pito, ca-pito, non ti
allar-mare! So-lo che qu-i-ne da noi si di-ce: con za-ppa; ma lo
sti-sso è. Ca-pi-to, ma-ca-re tu?
VERDIANA
Io no capire. Allora fare vedere loro con you tube?
CARMELA
(Continua anch’essa a non capire)
Puru! Fa-nno ma-ca-ri li fonta-neri! L’idraulici ‘nsumma; bravi!
Qui-sto perché da voi ci essere molto lavo-ro! Ti po-tessi por-tare con
te tuo zio…; con za-ppa no però, per-chè lui dice che essere pesa-nte
come lavoro; però coi tubi lui essere tro-ppo bra-vo, sapere come
giu-sta-re cosi di acqua: la-van-dino, bide-ni, ba-gno…
VERDIANA
(Sbalordisce pensando d’aver capito) Bagno a mare tu dire? (Fa segni come se nuotasse) Trebien mer!
CARMELA
(Tra se in modo che il pubblico possa
sentire) A mari, si! A mari ju ci sugnu, di poi c’arrivasti tu! (Poi si
rivolge a lei) E pu-ru mi da-sti una be-lla tro-vata: iddu voli ca non
vaju cchiù a chiesa, e allura è a vota bona, ca nni ‘nsi-gnamu tutti a
natari!
VERDIANA
(Fraintende, ed è contenta) Pure zio nuotare? Tutti? Very good!
CARMELA
(Fraintende) Veru u coddu, si! Ora vu
fazzu rumpiri pi daveru ju u coddu! Amuninni… Anzi no, aspetta nu
moment. Un mumentu fa ti dumandavu cu ti desi ssa collanina chi ha
‘mpicciata ‘o coddu.
VERDIANA
(Non sa come giustificarsi) Io… io… accattari!
CARMELA
(Sbalordita) Talè a chista ca sapi
puru u sicilianu! (A Verdiana) Si ci dumannu comu mai, ‘ncuminciamu a
stenniri; nenti lassamu perdiri, po’ essiri chi a ccattò a stissa di
chidda di Maruzza, macari ci piaciu e idda ci dissi unni ccattala e sa
mannò a ritirari. (A Verdiana) Ma… dimmi ‘na cosa, tu dissi Maruzza
unni ccattalla?
VERDIANA E CARMELA
(La guarda e insieme diranno di non capire) Not under stand!
CARMELA
E ti parìa! A mia, chista, non ma cunta giusta. (Si gira per andare e verdiana fa un gestaccio) Uhm!
VERDIANA
(Cerca di giustificare il gesto) Io tichet! (Riferendosi al tic).
CARMELA
Forsi è megghiu lassari perdiri. (Escono a soggetto). Veni, veni cu mia, Pirsiana…
VERDIANA
Io no persiana, Verdiana!
CARMELA
E si, si camina, ca ‘ncuminciamu cu jiri a pigghiari i costumi, a a tuvagghia, l’ombrelloni, a maschera, i pinni…
FINE PRIMO ATTO
SECONDO ATTO
(Scena come la precedente)
VERDIANA
(Ritornano dal mare con Carmela.
Molto arrossati dal sole. Saranno vestite con indumenti da far
presumere che vengano dal mare: Cappelli e occhialoni da sole. Ignazio
è intento a mettere delle gocce in un bicchiere) Good day, zio Ignazio!
CARMELA
(Con atteggiamento pomposo e gioioso
nello stesso tempo, ma con leggero tono di sfottò. Errori voluti) J
love you, mom amour! Hai preparet de manger? (Gli chiede se avesse
preparato da mangiare, mentre Ignazio la guarda impietrito).
GNAZIU
(Posa il bicchiere e, stropicciandosi
gli occhi, comincia col darsi degli schiaffeti sul viso) Ma… staju
durmennu, o… pi casu è un miraggiu? (Alla moglie) Non vidi ca ci staju
priparannu i gocci a to patri.
CARMELA
E nn’ha di dariti timpulati ‘nta ssa facciazza di bumma ca hai.
GNAZIU
(Non capisce) Uhm!
VERDIANA
(Contenta) Zio Ignazio, kwest day (quest’oggi), io mi essere… come dire tu, zia, quando divertire molto?
CARMELA
(Quasi evidenziandolo) Arricriata!
VERDIANA
Par fekto! Arricroiata! E do mayn ritonare ancora a mer! Vero zia Carmela?
CARMELA
(Giosa) Oh, yes!!!
VERDIANA
(Raggainte di felicità) Good, good, good sol (sole) and Sizilie!
GNAZIU
Eh, si vidi ca siti beddi abbronzati!
CARMELA
Ancora non hai visto nix!
VERDIANA
Tu nix good mer, zio?
CARMELA
Lui non sapere notare e Calare al fondo come il chiommo! (Piombo).
VERDIANA
(Non capisce) Uhm! Chiommo!
GNAZIU
E già! Io nix notare (facendo gesti
di nuoto); e stari stinnicchiato al sol, no good; sembrare… pisce
stocco! Capito, pisce stocco?
VERDIANA
Pees salat?
CARMELA
Si, si, chissu, pisci salatu!
VERDIANA
(Dispiaciuta) Allora tu viniri nix?
GNAZIU
Io prifiriss stari a cais con nonno Guglielmo.
VERDIANA
Con nono foliar? (Facendo il gesto di pazzo). Tu no paura di lui folisc?
CARMELA
Illo più follisc di mio patre!
VERDIANA
(Gli si avvicina accarezzandole e faceno le moine) Lui nix folisc, essere zio tre bien! Good!
CARMELA
E basta, basta, si nno squagghia!
VERDIANA
(Non capisce e fa segno con le braccia di volare) Quaglia tu dire?
CARMELA
No quaglia, sssss ssssquaglia. Capito? Ssssssquaglia.
VERDIANA
Io not understand, io not understand.
CARMELA
Accussì, e ti pareva! Ricumnciamu a stenniri i robi. Cu tia nni putissimu japriri ‘na lavanderia.
GNAZIU
(A Carmela meravigliato e dispiaciuto
nello stesso tempo) Allura dumani… nautra vota a mari aviti a
jiri? E… non c’è scantu chi… vi finiti di bruciari?
CARMELA
Bruciari! E allura chistu (indicando
l’ombrellone) a chi servi? Idda, casu mai si putissi bruciari, ma
siccomu è sempri jittata nall’acqua…
VERDIANA
Io ever water, (fa gesti di nuotare) ever water…
GNAZIU
U sapiti ca mi cunvincistivu; quasi quasi ca ci vegnu macari ju dumani!
VERDIANA
Beautiful, zio!
CARMELA
(Preoccupata) Eh, no, tu non po’
veniri! (Ignazio rimane a guardarla meravigliato, e lei cerca di
correggersi) No, no! Vulia diri chi tu… non po’ veniri… si nno me
patri… resta sulu!
GNAZIU
Veramenti, a chissu ci havia già
pinsatu. Senti chi facemu, ciù dicemu a cummari Cuncetta e a cumpari
Vicenzu di starisi cca dumani matina cu to patri si avissi aviri
bisognu, tantu, to patri a iddi i canusci, e…
CARMELA
(Allarmata) Chi cosa!!! Non si nni
parra propriu! (Ignazio continua a non capire) Vogghiu diri… non è
giustu chi nuiautri ni nni jiemu a mari, e iddi restanu cca; a tia ti
piacissi si u cumpari e a cummari si jissiru a divertiri e nui
ristassimu a guardaricci a casa?
VERDIANA
Problem? Him not mare?
CARMELA
No, no!
VERDIANA
Because? (perchè).
CARMELA
(Non capisce) Si si, pa casa, dicisti giustu, propriu pi chissu, pa casa! A putemu lassari sula? (Verdiana non capisce).
GNAZIU
E ci torna cu stu sula! Curnutu si
‘nn’haju caputu nenti! Ma si ti staju appena dicennu chi ci restanu u
cumpari e a cummari! Anzi, sai chi fazzu, vaju e ciù dicu. Staju
vinennu (si avvia).
VERDIANA
Lui, mare andare?
CARMELA
Aspetta, unni va? Scumpariu già!
(Ignazio è già uscito. Carmela va a guardare se potesse vederlo, ma
niente. Preoccupata) E chi fu un furmini!
VERDIANA
Lui essere a mare?
CARMELA
(Preoccupata) No, no, a mari ju ci sugnu! E ora? Quantu mi va levu sti robbi.
VERDIANA
(Non capisce) Cosa ora, andare a cambiare? (Riferendosi agli indumenti).
CARMELA
Si, si, forsi è megghiu chi nni jemu
a livari sti costumi di carnilivari. (Escono per l’altra stanza. Entra
Guglielmo vestito alla sanfrasò: dalla vita in giù ha solo un
pannolone; mentre in sù ha una maglia da notte, una cravatta con colori
sgargianti e la giacca del pigiama).
UGGHIERMU
(Parlerà con la voce un po’ tremula e
lamentosa; si toccherà spesso la gamba indolenzita) Chi figghiu di
buttana! Viditi comu rrivò senza diri nenti! (Si tocca la gamba
indolenzita) E chi fittiuna ca duna! Mi rrivò un duluri novu ‘nta sta
jamma vecchia! E ora che fari? Mi levu a jamma e a mannu a falla
giustari? Ma cu cui, (guardando in giro un p. adirato e nello stesso
tempo dispiaciuto) si cca non c’è nuddu! Rristai sulu, ‘nta sta casa di
pazzi. (Entra guardinga Mariuccia vestita da suora) ‘Na monaca!
Biiiiih! E unni sugnu ‘o cunventu!
MARIUCCIA
(Parlando sotto voce) Nonno, come sei combinato?
UGGHIERMU
(La guarda impietrito. Non capisce) Chi dici? Se n’è andato! E unni? Parra cchiù forti ca non sentu! E tu cu sì?
MARIUCCIA
Tua nipote, non mi riconosci?
UGGHIERMU
(Non capisce e si guarda fra le gambe) Chi haju ‘nte cosci? Ci cridi chi non mi ricordu cchiù!
MARIUCCIA
E nenti ci fa. (Guardinga se possa entrare qualcuno) Dimmi, nonno, a vidisti a Verdiana?
UGGHIERMU
A cui, all’indiana? Picchì, ci su macari iddi ‘o cunventu?
MARIUCCIA
Ma chi capisci!
UGGHIERMU
U pisci, manciamu pisci?
MARIUCCIA
Se, u baccalà! (Si fa il segno della
croce rivolta verso l’alto) Signuruzzu pirdunatimi. Ti dicia si vidisti
a Verdiana, me cuscina.
UGGHIERMU
Ah, dici si finivu a cucina? Picchì,
tuccava a mia lavari i piatta a oj ‘o cunventu? Sai chi no sapìa;
aspetta, aspetta chi vaju prima chi rriva a matri supiriura (esce ed
entra Verdiana attratta dalla voce di Mariuccia).
VERDIANA
(Sbalordita, parlerà in italiano con l’accento inglese) Tu qui? Quando sei arrivata?
MARIUCCIA
Adesso sono arrivata, il tempo di
venire dall’aeroporto. Non ce la facevo più ad andare avanti con questa
falsa; questo continuare a scrivere e a telefonare dicendo che va tutto
bene e che in convento sono la monachella più ben voluta, ma ben voluta
da chi? Dai tuoi, solo dai tuoi, perché è li che sono sempre stata e tu
lo sai, quindi… Questo l’ho dovuto (Indicando l’abito che indossa)
comprare per eventuali improvvisazioni… come adesso.
VERDIANA
Zitta, non gridare che la tua mamma a
momenti entra e scopre tutto; e se sa che non sei mai stata in
convento...! Su, andiamo che facciamo due passi e vediamo come
risolvere la situazione senza tanti drammi.
MARIUCCIA
E’ lei, la mamma che voleva mi facessi suora; ne abbiamo già parlato, no!
VERDIANA
Si, si, certo, fortuna che i miei non
le hanno mai fatto sapere niente di questa falsa; però lo stesso
dobbiamo vedere come risolvere questa inutile recita; prima o dopo
dovrài pur dirglielo ai tuoi.
MARIUCCIA
Fosse stato per mio padre, avrei
continuato ben altra strada. E tu, tu hai capito qualcosa da poi che
sei arrivata qua, su quanto ti dissi di mia madre e quel… (ironica)
figlio di Dio? (Facendosi il segno della croce). Gesù, perdonami.
VERDIANA
Si, l’uomo è quello della foto che mi
facesti vedere, viene persino a mare a trovarla! Ma ora su, andiamo che
ne parliamo fuori, prima che arrivino i tuoi (escono).
CARMELA
(Da fuori scena si sentirà Carmela
chiamare la nipote) Pirsiana, Pirsiana! (Entra e guarda in giro) E unni
si nni ju, chidda? (Preoccupata) Dd’avutru me maritu chi ghju unni me
cumpari! Madonna, si scopri u discursu; e comu fazzu, comu fazzu! Forsi
è megghiu chi vaju a chiesa, prima chi è troppu tardu (esce).
UGGHIERMU
(Entra con una bottiglietta piena di
un liquido come fosse urina) Chista a mettu cca, chi dumani a portu a
fari cuntrullari, cu sapi si u medicu s’accorgi ‘nna l’urina, u picchì
mi doli a jamma. Ora vaju, e lestu di fari a cuscina; (prende l’altra
bottiglietta) e chista ma portu cu mia chi ma ‘mbivu mentri lavu i
piatta. (Esce lamentandosi per la gamba) Ah, sta jamma, sta
jamma! Cu quantu ci nn’eranu di genti, giustu a mia a via a veniri a
truvari stu figghiu di buttana di duluri! (Si sente arrivare gente).
GNAZIU
(Da fuori scena) Trasiti, trasiti
cumpari. (Entrano) Aspittati chi chiamu a cummari e vi parramu di ddu
discursu chi v’accinnavu un mumentu fa di me soggiru (si avvia per
l’altra stanza chiamando sua moglie) Carmela, Carmela, veni, ca c’è cca
u cumpari. (esce per l’altra stanza).
VICENZU
Eh, pe-pezzu di fissa! No non
s’accorgi ca so-so mugghieri ci fa i co-corna cu ddu gra-gran
fi-figghiu di so-so matri. (Implora verso l’alto) Ah, Diu, Diu chi
sorta di rapprisintanti chi haj su-supra sta te-terra! Ce-certi voti
pe-penzu ca ti-ti diverti a vi-vidiri chi-chiddu ca su-succeddi cca
sutta. No, ma-ma ju oooora ciù di-dicu ooooo cumpari co-comu stannu i
co-cosi; iiidu vo-voli jiri puru a mari! (Rientra Ignazio).
GNAZIU
Nenti ficimu, non c’è a cummari.
VICENZU
La-lassatila perdiri a cu-cummari, assittativi ca va-vaju a diri ‘na cosa. Vi-vi cunveni assittarivi be-beddu co-commiru.
GNAZIU
Allura è signu c’aviti di darimi ‘na bedda nutizia, e vuliti chi ma gustu ssittatu commiru.
VICENZU
E c-coomu s’è bella! Sa-sapiti chi
facemu, pi-pigghiati quarcosa di biviri di chiddu fo-forti, qua-quantu
rriggiti bo-bonu a botta.
GNAZIU
Cumpari, non vi facia così vizziusu!
Allura aspittati chi pigghiu ‘na cosa chi mi mannò me frati di
l’Inghilterra; è ‘na grappa di chidda putenti ca fa girari subbitu u
strummuluni (indicando la testa).
VICENZU
Aaaalura è chiddu ca ci vo-voli.
GNAZIU
(Prendendo la bottiglietta lasciata
li da Guglielmo) Eccula, cca è! A viditi chista… però, a bivilla,
s’havi a sorseggiari bona! Picchì è u palatu chi prima havi a gustari a
fragranza, u sapuri, la pastosità. Cu chista, sugnu sicuru chi vui,
comu va biviti, parrati sicuramenti megghiu; anzi, u sapiti chi facemu,
a spartemu ‘nna du bicchera e ‘nna bivemu tutta a facci di curnuti!
VICENZU
Pu-puru!
GNAZIU
(Non capisce) Uhm?
VICENZU
No, ne-nenti, pa-parra cu mia.
GNAZIU
Vi stava dicennu, ‘nna bivemu tutta e
cu s’ha vistu s’ha vistu; po’ essiri chi così rinisciti a parrati bonu
d’un tuttu. ‘Nna sta casa non bivi nuddu… tranni me niputi, ma idda già
a canusci… a fannu iddi dda, e nna purtò a nuiautri, e si non fazzu di
sta manèra ‘nn’havi di stari ‘nta buttigghia!
VICENZU
Co-così diciti? Pi-pigghiatila allura
ca ‘nna bivemu. (Va a prendere la bottiglietta che aveva appena posato
Guglielmo sul mobile).
GNAZIU
(La divide in due bicchieri) Eccu cca. Ora aspittati quantu m’assettu e sentu bonu ssu discursu c’aviti di dirimi (siede).
VICENZU
Si-siti prontu?
GNAZIU
Prontissimu!
VICENZU
Pro-prontissimu, pro-prontissimu?
GNAZIU
E chi è, cumpari, mancu si fussi ‘n
polposiscion nna formula unu! (Vincenzo stava per avvicinare il
bicchiere alle labra) Ah, chi faciti! Comu, così?
VICENZU
(Non capisce) E aaaallura comu, cu-cu latra ma-manu?
GNAZIU
Chi ci trasi a manu; vi vulia diri
chi prima facemu u brindisi! (Toccano con i bicchieri e comincia il
sorseggio). Eh, chi nni pinsàti? Robba fina è! (Vincenzo fa smorfie di
dissenso). Picchì, faciti ssa facci e vi faciti così bruttu! Pruvati a
sursiggiari megghiu.
VICENZU
Ju… cchiù-cchiù su-surseggiu e cchiu mi ve-veni di jittari i bu-budedda. Ma chi-chi cosa è?
GNAZIU
Chi cos’è diciti! E non vu dissi! Chista è grappa di vitigno di quello stravecchio!
VICENZU
Eccu, pi-picchì sa-sapi di muffa!
GNAZIU
(Odora un po’ e sorseggia) Però,
anchi a mia… è u ciavuru chi non mi cunvinci tantu… Sapiti chi faciti,
muviti u bicchieri così (fa il verso col suo bicchiere di fare girare
quello che vi sta dentro) ca idda gira e si rinnova nno sapuri; (lo
consiglia quasi rimproverandolo) oh, non va biviti di cursa però! I
cosi boni s’hannu a sapiri gustari molto lentamenti. U tuttu è, da
bucca al cannarozzo… cca, u viditi? (Indicando da sotto il mento alla
gola) Passatu cca, u restu non cunta cchiù. Quantu voti: manciamu, comu
li porci jinchennunni la ventra… ma u tuttu è sempri di cca,
(riindicando) a cca! Nni ‘ngrassamu senza mutivu, bivemu comu li pazzi,
e picchì? Sulu pu piaciri di sentiri di cca, a cca. E allura:
sursiggiati, sursiggiati bellu lentu lentu, chi tantu, non v’assicuta
nuddu.
VICENZU
Cu-cumpari, ju su-su su-surseggiu
tro-troppu lentamenti, ma cchiù su-su su-surseggiu e di cchiù mi-mi
veni di jittari pu-puru chiddu ca-
ca manciavu u mi-mi mi-misi passatu.
Uuuuu sa-sapiti chi-chi fazzu, mu-mu bivu tu-tuttu ‘nta na-na botta e
non si nni pa-parra cchiù (lo beve tutto d’un fiato e fa come per
rigettare in faccia al compare).
GNAZIU
(Preoccupato) Eh, no, cumpari! Mittitivi a manu davanti a bucca e ‘nghiuttiti. (Lo guarda un po’) Appostu?
VICENZU
Se-sentu i budedda ca-ca si
ntruscianu, co-comu sa-s’avissi a esplodiri tu-ttu, du-dun mumentu a
na-navutru! (Ignazio si pulisce il viso per i piccoli sputi).
GNAZIU
(Lo redarguisce) Girativi di l’autra
menza vi dissi! Mi stati facennu a doccia, mi stati facennu. Cchiù
tostu sintemu chiddu chi aviavu di dirimi.
VICENZU
Fo-forsi oramai è me-megghiu lassari
pe-perdiri, mi sentu un po-pocu scombussolatu… e poi haju a me
mu-mugghieri di jiri a jutari a ‘mbivirari l’o-l’ortu.
GNAZIU
Armenu accinnatimi quarchi cosa, non mi putiti lassati supra i spini…
VICENZU
Eeee non fu-fussi me-megghiu! (Cerca di correggersi) No, ne-nenti!
GNAZIU
E allura, forza, parrati. di chi si tratta; datimi un piccolo spuntu, un indiziu…
VICENZU
Su-sulu du paruleddi vi-vi pozzu
diri, e poi mi-mi nne jiri chi mi se-sentu u stomacu ‘nzu-nzu
‘nzubugliu. (Misterioso) Di-dicitimi na-na cosa, l’aviti vistu a
pa-patri Fefè chi-chi è abbronzatu? (Silenzio).
GNAZIU
(Rimane impietrito e aspetta ancora
che il compare gli dia l’indizio) Ih, e allura? Chi ci trasi patri Fefè
cu i nostri discursa? Chi è rincuminciamu cu i quiz?
VICENZU
(Indisposto) Bri-brisculuni! Cu-cumpari, ma allura veru diciti! Ma no-non ci nn’aviti propriu ma-manciaciumi ‘nta testa?
GNAZIU
(Non capisce) Manciaciumi! ‘Navutra ora! Chi è… misi a fari effettu a grappa? Ma chi vi pari chi haju i pidocchi!
VICENZU
Si-siti così ingenuu chi qua-quasi vi
‘nvidiu. (Quasi in tono di rimprovero) Cu-cumpari, ve-veru diciti?
Ve-veru non vi ddunati di ne-nenti?
GNAZIU
(Meravigliato si guarda in giro cercando di vedere qualcosa) Curnutu, si ‘nna’haju caputu ‘na virgula di chiddu chi aviti dittu!
VICENZU
Eccu, ci-ci semu! Bo-bonu
‘ncuminciastivu; stati di-dicennu di non aviri ca-caputu ne-nenti di-di
chiddu ca vaju dittu, e aaaalura vui si-siti… comu dicistivu… prima
prima? (Si sente arrivare qualcuno).
GNAZIU
(Toccandosi leggermente la fronte) No!!!
VICENZU
Sssss-si!!!
GNAZIU
Allura, ju… (Lo guarda sbigottito
facendo le corna mentre entra Guglielmo ubriaco e con la bottiglietta
che ancora cerca di bere la grappa già finita, e parla come tale,
incurante dei due che lo guardano impietriti).
UGGHIERMU
Chi biddizza! Chi sapuri! (I due si
guardano sbalorditi) E chi mi sentu ‘n forma! (Guarda dietro di se
invitando ad antrare un compare che non c’è) Trasiti cumpari;
assittativi cca (gli prende la sedia e lo fa accomodare… Il compare
sarà sempre nella sua immaginazione) Datimi a manu ca vi fazzu vidiri
‘na cosa (fa tutti gli gesti come fosse vero) Pari chi avissi ‘mbivutu
lava di l’etna (si mette la mano davanti la bocca del compare e soffia)
Chi è! Vi bruciastivu! Pari ‘na fiamma ossidrica! Chi cavuddu ca nesci
da bucca, si, l’etna pari, u vurcanu ca jietta lava! (Richiama il
compare che pare se ne stia per andare). Chi è, vi nni jiti? Ma quannu,
assittativi!
GNAZIU
(Guarda la bottiglietta che ha preso
lui e la va a confrontare con quella che ha in mano Guglielmo.
Sbalordito, non capisce) Ma… comu, nautra buttigghiedda! Ma… me frati,
una nni mannò di buttigghiedda di grappa. (Odora quella del suocero) E
chista, du ciavuru, mi pari propriu grappa! E allura… nuiautri…
(guardando il compare) chi liquori nni bippimu?
UGGHIERMU
(Invitando il compare fantasma ad
alzarsi) Jamuninni cumpari, jarzativi chi troppu cunfuisoni mi pari di
‘ncuminciari a sentiri (aiuta ad alzare il compare ed escono a
soggetto).
CARMELA
(Entra e guarda i due intimidita) Cumpari, vui cca!
VICENZU
Ju… ve-veramenti, mi-mi nni stava jennu, è jiri a jutari a cummari unni l’ortu.
CARMELA
Non c’è bisognu, picchì a cummari era appressu di mia.
VICENZU
Eeee chi è, già fi-finiu di ‘mbivirari, l’o-l’ortu!
V.F.S. CUNCETTA
(Da fuori scena) E’ pirmissu?
CARMELA
Chi vi dicia, già cca è! Trasiti, trasiti, cummari.
CUNCETTA
(Vestita da contadina, ha un paniere
con frutta dell’orto e una lunghissima zucchina sotto l’ascella che
servirà a colpire a turno i personaggi ogni volta che si gira a parlare
con gli altri). Salutamu (Si rivolge al marito in tono di rimprovero)
Ah, tu cca si! (Girandosi, colpisce con la zucca il compare) E
‘nn’havia d’aspittari!
GNAZIU
(Vorrebbe giustificare il compare) Veramenti, u cumpari…
CUNCETTA
(Si gira per parlare col compare e
con la zucca colpisce la comare) U cumpari chi? No sapìa
iddu chi havia di venirimi a jiutari a ‘mbivirari!
CARMELA
E bonu, cummari…
CUNCETTA
(Si rigira e colpisce il compare) Vui è megghiu vi stati muta!
VICENZU
Ih, e oooora ba-basta!
CUNCETTA
(Si rigira e prende la comare) Basta le diri ju, no tu ca mi lassasti ‘ntridici!
CARMELA
Sintiti…
CUNCETTA
(Rigirandosi, colpisce il compare) Vui, mi diciti a mia di sentiri!
GNAZIU
(Infastidito da quella zucca che mena
colpi a dstra e a manca) E finitila cu sta camurrìa di citrolu c’aviti
sutta a scidda! Chi c’è, chi vi porta a essiri così aggitata?
CUNCETTA
Ju, si fazzu così, non è pi mia ca
sugnu (quasi sillabato, evidenziato mentre guarda la comare che a sua
volta gira abbassando la testa dall’altro lato) a-gi-ta-ta!
GNAZIU
Cummari, chi vuliti diri cu stu tonu mistiriusu dicennu a-gi-ta-ta?
CUNCETTA
(Indispettita e in tono di rimprovero) E finitila puru vui di fari u martiri! (Altro colpo di zucca agli altri).
GNAZIU
(Non capisce) U martiri (martedì), u venniri, u joviri! Vi vuliti spiegari megghiu ‘nveci di dirimi i jorna da simana.
VICENZU
(Al compare che è duro a comprendere)
Me-me mugghieri, noooon vu-vulia diri martiri co-comu jornu, ma
ma-martiri comu… chi-chiddu ca supporta tu-tuttu.
GNAZIU
(Si pulisce il viso) Chi è, cumpari
ricuminciamu ca doccia! Non vi putiti mettiri ‘na vilìna davanti a
facci pi quannu parrati! E poi ju cuntinuu a non capiri unni vuliti
jiri a parari cu tutti sti ‘ndovinelli, vui e vostra mugghieri!
CUNCETTA
(Ironica e con leggero sorriso
sarcasmo) Ah, si! Non sapiti unni amu a iri a parrari. Scummetu puru
(guardando la comare impaurita per la quasi scoperta della tresca tra
lei e il prete) chi mancu vui sapiti unni vulemu jiri a parari; è veru
cummari (nel girarsi colpisce ancora il compare in mezzo alle gambe,
tanto che egli si tocca indolenzito).
GNAZIU
Ahi! (Toccandosi) Chi è, a finiti d’annacari ssu citrolu vi dissi?
CUNCETTA
A mia diciti u citrolu! E a vostra mugghieri chi ci l’aviti a diri di (quasi sillabato ed evidenziato) no ‘nn’acallu cchiù!
CARMELA
(Facendosi il segno della croce
rivolta verso l’alto) Oh, Signuri! Ma chi vinistivu cca pi armari
guerra? Propriu vui parrati di nnacari!
GNAZIU
Sintiti, ju havia di parrari puru cu
vui, si cu cumpari nni putiavu fari u favuri di ristari dumani cu me
soggiru… sulu dumani però, picchì cu a cummari aviamu decisu, vistu chi
c’è a figghia di me frati cca, e voli jiri a mari, chi ju vaju macari
cu iddi, e…
CUNCETTA
Puru! Haviti u curaggiu di jiri puru vui a mari… cu… iddi! E non va purtati ‘na bedda petra, e v’attaccati o coddu?
GNAZIU
(Indispettito e upò adirato) Eh, no!
Ora basta cummari! O mi diciti chiaru chiddu c’aviti di dirimi, o si
nno, chista è a porta e vinni nisciti di cursa di unni vinistivu!
Viditi unni semu arrivati! (Alla moglie) Tu nenti dici? E’ normali chi
sti du intrusi veninu a nostra casa cu tutti sti livati chini di
misteru? Parra! Parra, prima ca ‘npazzisciu! Mancu tu ha caputu nenti?
E chi è stu discursu da petra o coddu? (Guardando il compare).
VICENZU
E’ nu-nutili ca guardati a mia, cu-cumpari, chi-chi ju uuuun ci tra-trasu ne-nenti ‘nta tuttu stu di-discursu.
CARMELA
Vui… no; ma viditi si ci trasi
quarchi cosa a cummari ‘nveci! Chi veni cca a fari a predica, e poi… “U
porcu non sapi u credu, e voli ‘nsignari avermaria ‘o purceddu!”
VICENZU
(Preoccupatissimo, guarda la moglie
cercando di capire) Chi-chi… chi-chi… chi cosa! (Concetta, scoperta,
abbassa la testa anch’essa) Ja-jazzala a testa quannu pa-parru cu tia,
no-non t’ammucciari! Chi è stuuuuu discursu? Du-du credu e du-duuuu
pu-purceddu? (Silenzio) Ah, no-non parri! Co-comu, mi ‘nzullintavi
pa-parrannumi mali da cu-cummari: (ripete, in chiave ironica, quanto
gli diceva la moglie) pi-picchì va sempri a chiesa, co-comu mai lassa a
so pa-patri chi havi bisognu, pi-pi curriri unni u parrinu, ni-nix pi
nix uguali nix… e ora… Pa-parra ti dissi, sci-scillirata! O pu-puru è
pi-pinsari chi tu mu di-dici vi pi-picchì eri gi-gilusa da cu-cummari
pi-pi quantu jiva nno paparrinu! (Adirato) Chi-chi è no-no rispunni?
CUNCETTA
(Sorpresa per essersi fatta scoprire. In modo pietoso) Ju…
VICENZU
(Adirato) Jjjjju ‘nzo-nzoccu?! Eccu
pi-picchì qua-quannu cugghivi i co-cosi di l’ortu e a jaddina fa-faciva
l’uluviceddu fri-friscu pa-partivi pi-pi un sacciu uuuuuni! Oooora
ca-capisciu unni è c’andavi! Ci pu-purtavi a pa-patri Fefè!
CUNCETTA
Chi c’era di mali! Puureddu è sulu!
VICENZU
E a mia, a mia no-non mi la-lassavi
su-sulu! Grandissima svirgugnata! E ju ca-ca pinsava chi-chi era a
cu-cummari, chi cu-cu parrinu…
CARMELA
E bonu, cumpari, chi nenti ha
successu! Non vi prioccupati chi già si sistimaru tutti cosi; (alla
comare a denti stretti e con un filo di ironia) è veru, cummari ca si
sistimaru tutti cosi?
CUNCETTA
(Premuorsa) Certu, certu cummari! (Bussano).
GNAZIU
E cu è ora? Jamu avanti. (Entra il
dottore con la classica borsetta delle visite; dietro di lui Mariuccia
vestita da suora e Verdiana).
DOTTORE
Buon giorno. (A Ignazio) Ero a far
visita alla signora qui accanto e (a Concetta) l’ho vista passare
vestita da lavoro, e ho pensato di darle la bella notizia… a quel che
vedo siamo al completo! Vuol dire che la bella notizia sarà data a
tutti!
GNAZIU
(Alla figlia) Ma tu… non si… certu, Mariuccia! Figghia mia!
CARMELA
Mariuccia, figghia da mamma! Chi si bella vistuta così! Quannu rrivasti?
MARIUCCIA
Mamma, io…
VERDIANA
Vuoi che glielo dica io?
GNAZIU
Aspittati, sintema prima chi havi dirinni u dutturi, chi sicuramenti l’aspettanu avutri visiti.
DOTTORE
Si, certo, ho diversi pazienti
d’andare a far visita. (A Concetta) Non so se dirlo a lei, o a suo
marito… (Concetta fa segni al Dottore di stare muto e non parlare).
VICENZU
Ve-veramenti, prima di tu-tuttu (il Dottore si pulisce il viso)…
GNAZIU
Dutturi, si mittissi di stu latu si non voli fatta a doccia di me cumpari (il Dottore si sposta).
DOTTORE
Carissima donna Concetta, e carissimo
don Vincenzo, sono in arrivo… (Concetta continua a fare segno di non
parlare al Dottore) due… gemelli!!! (Vincenzo Impietrisce e guarda
sbalordito la moglie, mentre anche gli altri si guardano stupiti e
immobili).
VICENZU
(Alla moglie) Tu-tu tu-tu… oh no!!! (Cade a terra svenuto).
DOTTORE
Vedete, quanto la gioia riesce a fare!
VICENZU
Dutturi, mi dicissi ‘na cosa, ma lei di quantu tempu è medicu di famigghia di me cumpari?
DOTTORE
Da qualche anno, perché?
VICENZU
E mu dumanna puru u picchì. Me
cumpari, figghi no nni po’ aviri, picchì tanti anni fa fu operatu a…
(indicandosi in mezzo le gambe) ddu postu. E ora ca
s’arruspigghia cchiù!
CARMELA
Allura, patri… Fefè…
DOTTORE
(Non capisce) Patri… cu?
CARMELA
E’ accussì ca unu finisci di perdiri
a fedi! E ju ca continuava a jiri a chiesa a diri o parrinu
d’alluntanarisi da cummari! Pirfinu a mari u ‘nvitavu a discutiri pi
circari di fallu pirsuasu chi rischiava di ruvinari ‘na famigghia!
MARIUCCIA
(Meravigliata) Mamma, allora tu…
CARMELA
Ma quannu! Veru è ca ju jiva sempri a
chiesa, (al marito) sulu ca tu l’ha fattu sempri tragica, ma era anchi
pi pirsuadiri o parrinu a canciari strata! E’ puru veru chi m’avissi
piaciutu vidiriti monaca, chi c’è di mali vidiriti vicina a Diu; forsi
picchì di nica mi piacìa divintari monaca. Quindi è veru quannu si dici
ca non si capisci cchiù nenti! Ognunu fa chiddu ca ci sfirria ‘n testa,
senza mancu guardari l’abitu ca si ‘ndossa! (Alla figlia) Sai chi fai,
figghia mia…
VERDIANA
Zia Carmela, Mariuccia è ben altro che vuole fare; anch’io ho recitato con te, perché…
CARMELA
Allura tu… non è veru ca stenni… i robi?
VERDIANA
Perdonami zia se t’ho preso in giro;
io conosco bene anche il siciliano, perché è con noi ch’è stata
Mariuccia, in Inghilterra. Ora perdonami se puoi.
MARIUCCIA
Papà, a me è questo che piace fare, e
si mi riesce vorrei diventare valletta (si sentirà una musica con molto
ritmo e Mariuccia si scatenerà a ballare seguita da Verdiana e da
qualche altro. Poi si fermerà la scena con tutti bloccati, mentre si
alzerà lentamente da terra e sotto l’occhio di bue, Vincenzo che si
porterà davanti la proscenio e dirà in versi la morale finale, sempre
con gli attori bloccati che avranno preso prima una delle posizioni che
assumevano in atteggiamenti scenici).
VICENZU
Tutti avemu ‘na storia a cui cuntari,
di mumenti brutti e di mumenti cari.
Ju parru di chista ca m’apparteni,
e la lingua, senza pi nenti teniri li freni,
vi dici, e a tutti cunsigghia,
di nun farisi di nuddu meravigghia.
Picchì quannu pari chi li cosi filanu lisci,
lu malu discursu a lu chianu nesci.
Semu tutti ‘nmezzu a stu mari,
tutti pronti e suggetti a sbagghiari.
La vita è na musica china noti,
prima di fari, pinzamuci du voti.
E, lassannuvi cu lu bonu parrari,
un pruverbiu vi vogghiu dunari:
“Nun c’è megghiu esempiu di vita,
chiddu di vidiri la famigghia unita.